Frumos ce spui si desi eu,in raport de nasterea din nou,am o intelegere monergista,ma voi stradui sa ramin in registrul ortodox abordat de tine.In Efeseni 2:5 si Coloseni 2:13 exista o sintagma la Pavel tradusa prin ,,adusi la viata",in greaca suzoopoieo.Am ales-o ca o punte de legatura spre baza transformarii descrise de tine,eu,neavand nici o aptitudine poetica, ma limitez la aspecte tehnice mai plictisitoare.Literar s-ar traduce prin ,,a face pe cineva viu impreuna cu altcineva".Verbul din text este la timpul aorist,ceea ce indica o actiune din trecut drept baza insa ideea de baza este ca aceiasi putere care L-a ridicat pe EL din morti ne-a dat si noua viata. Esenta semintei,puterea Lui de viata datatoare,nu o vede nimeni in felul cum gandeste chipul acestei lumi,dar ea invie,schimba si transforma in fiecare clipa,chiar si in clipa cand noi vorbim acum ea este la lucru.Ioane tu te-ai gandit vreodata ca puterea lui Dumnezeu a gasit de cuviinta sa lucreze pana si intr-o bucata nesemnificativa de lut? :) Insa ca sa subliniez mai bine ce spui tu voi incerca sa definesc prin opozitie,prin a sublinia opusul starii descrise de tine.

In acest sens as recomanda cartea unui regretat teolog ortodox,Panayotis Nellas,numita ,,Omul,animal indumnezeit: perspective pt o antropologie ortodoxa".Acolo,la pagina 185,se spune asa: ,,In aceasta alcatuire si functionalitate de dupa cadere functiile somatice si psihice ale omului sunt numite de traditia biblica si patristica ,,haine de piele".Autolimitarea omului la spatiul creat ,,a cusut"neamului omenesc aceste ,,haine de piele"in locul vesmantului nepatimas tesut de har ,,Cusutu-mi-a haine de piele pacatul si mie dezbracandu-ma de vesmantul cusut de Dumnezeu". Cred ca este un citat din Canonul cel Mare dar nu prea ma pricep,trebuie verificat.Nellas continua ,,Acest vesmant psihosomatic al persoanei de dupa cadere poate,desigur,redeveni spiritual prin asceza si viata spirituala,pentru ca omul sa vietuiasca cu viata divina.".Dar,in acelasi timp poate ,,sa se deterioreze devenind ,,haina impestritata si sangerata rusinos prin curgerea vietii de placeri".

Ca sa copiez o expresie a lui Wilhelm Bousset,recunoasterea acestor pretentii ale lui Dumnezeu in raport de noi semnifica pt intelegerea moderna arderea corabiilor cu care ne-am intoarce din timpul lui Isus in prezentul rational,ramanand ca unica varianta cuvinte precum cele din rugaciunea lui Bernard de Clairvaux: ,,O Dumnezeule,un adanc cheama un alt adanc.Adancul netarmuritei mele nefericiri cheama adancul milei Tale fara sfarsit".Daca asta este esenta bazei pt pocainta si kenoza la care te referi atunci ai mari sanse,drag prieten,sa auzi acele cuvinte pe care le-a auzit si acel evreu din gura Mantuitorului:,,Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu" (Marcu 12:34).