Citat:
În prealabil postat de sophia
Mena, totusi sunt destule decizii de luat si in tara. Nu e chiar asa simplu precum spui.
Plus ca acum exista posibilitatea ca si romanii sa se duca la tratament in alte tari.
Plus ca (nu stiu daca si in tara se poate face asta si cum se numeste), in general si pacientul poate sa-si faca (inca fiind in stare sanatoasa) o hartie in fata notarului in care sa decida ce sa se faca in anumite situatii grave cu el: sa fie tratat sau nu, sau daca sa fie deconectat de la aparate sau nu.
Aici mi se pare ca trebuie sa ai mare curaj sa ceri sa fii lasat sa mori si mi se pare egal cu sinuciderea.
Si cei mai credinciosi (indiferent de credinta) cred ca se mai gandesc si la asta cand aiu astfel de decizii, sau asa ar trebui.
Nu stiu cum este scris in ortodoxie pentru situatii din astea de decizii de viata si moarte, daca ai voie si ce anume. Nu cumva te baga la sinucigasi? Si nu mai ai parte nici de slujbe si inmormantare.
|
Nu, nu e simplu. Vroiam sa zic ca de fapt nu ai de ales. Nu sta nimeni sa te intrebe cum vrei sa mori... Conectat, deconectat, chinuit ori eutanasiat... Medicii si spitalele din Brasov nu-ti dau de ales. Nici dotarea spitalelor si nici bunavointa medicilor nu ofera dreptul de a alege. Aici mori inainte de a te conecta la ceva. Si nu-i nevoie sa ceri sa fii lasat sa mori. Te lasa, oricum.
In spitalele din Brasov tre' sa-ti aduci de acasa calmante ca sa nu mori de durere. Asa ca nici nu ne mai punem problema eutanasierii (moarte fara dureri).
Tratamentul in strainatate nu-i pt oamenii obisnuiti(salariatii sau somerii).
Nu stiu cum e la noi cu donarea de organe. Chiar nu stiu...