Frumoasa parabola. Dar doua precizari sunt necesare.
Mai intai, ploaia si apa adevarata sunt mereu langa noi. Desert nu e decat in inchipuirea noastra. Citim in Biblie, la capitolul cu traversarea desertului, cum apa cea buna (ca si mana) au fost disponibile de la inceputul traversarii, si nu doar la sfarsit, cand oamenii nu mai puteau de sete. Spre sfarsit se intampla altceva: oamenii se saturasera de aceleasi elemente vitale furnizate de Dumnezeu gratuit si cereau altceva. Ca sa zic asa, hrana picata din cer nu ni se pare destul de comestibila. Cautam ketch-up.
Pe urma, nu e chiar asa simplu: diavolul rareori isi declina identitatea la comanda. Multi se lasa inselati si beau "apa" lui confundandu-l cu Dumnezeu. Motivul principal e ignoranta, fiindca Dumnezeu ne-a dat criterii clare dupa care sa deosebim duhurile. Dar noi, precum rudele bogatului nemilostiv, nu il credem pe Moise si pe profeti.
Oamenii lumii: ateii si crestinii caldicei sunt aceia care fie arunca painea cereasca, fie cauta sa puna ketch-up din supermarket pe ea. (Neo)protestantii sunt ignorantii care, cautandu-l pe Dumnezeu se opresc la o imagine maimutarita a Lui.
Doar parerea mea.
|