Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Vezi dumneata, exista alunecare nu numai la oameni. Ci si la cuvinte. Cuvintele sunt vehiculate de oameni si, de aceea, sufera coruptia vremii.
Asa se face ca "formal" a ajuns sa insemne ceva de rau. Spunem "formal" acolo unde ar trebui sa spunem "de forma", de aici ambiguitatea, chiar opozitia de sensuri.
Dar sensul original al termenului "formal", nu are deloc conotatie negativa, ci dimpotriva, inseamnand totodata "canonic", "potrivit prescriptiilor" cat si precis, exact. Si acesta e singurul sens cu care e folosit in Biserica Catolica. Acest lucru se datoreaza unui mai mare contact pe care Biserica l-a pastrat cu limba latina. Cand auzim ca un grup din Biserica face "o actiune formala", intelegem ca se adreseaza in scris, prin petitie, episcopului. Eventual prin scrisoare inregistrata cu aviz de receptiune. Mai ales daca e un grup "formal constituit", adica potrivit dreptului canonic, in opozitie cu un grup "constituit ad-hoc".
La fel, englezul spune ca "se imbraca formal" cand isi ia smokingul sau macar tweet-ul. Daca e in pantaloni scurti, eventual vopsit pe par cu culorile clubului preferat, atunci nu e in tinuta formala si s-ar putea ca in locuri in care eticheta e de rigoare sa i se refuze prezenta.
Asadar, cineva care are studii formale de psihologie e un absolvent al unui institut acreditat pentru asa ceva. E in opozitie cu "psiholog pe puncte", "psiholog autodidact" sau chiar "psiholog de duminica". Bunaoara asa cum ma socot eu a fi in domeniul teologiei...
|
Foarte mulțumesc, Mihnea!
Pentru lămuririle terminologice - unul din punctele tale forte, pe care le admir mereu.
P.S. Nici logica formală, cum nici inteligența formală nu au nimic depreciativ... Dimpotrivă! Sunt mereu de dorit...:)