Citat:
În prealabil postat de danyel
Ce rol au faptele bune in procesul mantuirii omului, ne mantuim dupa meritele noastre? sau cu cate fapte bune avem santem mai mantuiti? in nici un caz, ortodoxia nu marturiseste asa ceva, Ierom Petru Pruteanu spunea,"Dumnezeu n-are nevoie de faptele noastre bune, noi avem nevoie de ele" sa incercam sa explicam rolul faptelor, mai ales cei care ati facut Teologia, ati avea un cuvant mai bun de spus aici, Domnul sa ne ajute!
|
Da, faptele bune, bun subiect de dezbatere. Dar sa vedem de unde provin faptele bune, care este sursa lor? Dupa parerea mea ele au doua surse, care de fapt se reduc la una: Parintele Bunatatii si al Luminii. Asadar, cele doua surse ar fi una constiinta omului si cealalta e chiar Domnul Hristos atunci cand locuieste in inima noastra. Dar prin constiinta noastra ne vorbeste si ne "cearta" chiar Dumnezeu pentru ca ea este ochiul si gura lui Dumnezeu in noi. De aceea pot si paganii sa faca fapte bune. Doar daca n-ai acoperit cu o crusta de egoism si tina aceasta gura, doar atunci ii mai poti auzi indemnul si indrumarea spre fapte bune. Tot din cauza ca sursa faptelor bune e Dumnezeu rezulta si faptul ca ele nu sunt prilej de mandrie si nici nu constituie merite din partea noastra. Cu ce poti sa te mandresti cand tot ce e bun ai primit de Sus? Sigur ca exista si parelnice fapte bune, alea insa sunt cele ce vin din mandria si egoismul nostru, sunt cele avide de fala si slava desarta. Ele sunt sclipiciul ce ia ochii necunoscatorilor. Si atunci cum le deosebim pe cele veritabile de cele false? E simplu, cele autentice sunt cele jertfelnice, cele ce vin din iubire dezinteresata, pentru ca vin de la Cel ce S-a facut Jertfa, Cel ce este Iubire, pe cand celelalte sunt egoiste, adica asteapta raspuns: ori fala, ori compensatii cu dobanda. Atentie ca pot fi fapte ale paganilor mai curate si dezinteresate decat cele ale multor nevoitori care lucreaza doar la propria lor mantuire.
Har, smerenie si jertfa de sine.