Radiografie realistă a părintelui
Calistrat Chifan despre neglijența unor preoți:
https://youtu.be/PwMudW0PmM0?t=72
Părintele Calistrat Chifan: „și întâmplarea face că
foarte mulți preoți s-au bazat pe aceasta mentalitate că prostimea vine la Biserică și nu contează ce le spui în predică, nu contează cum îi spovedești, nu contează cum slujești, nu contează cum te rogi, nu contează cum te-nchini.
Să fie slujba făcută, vorba unui fost călugăr, pentru
”veșnica pomenire” și pentru
” Doamne miluiește” nu-ți trebuie multe studii, nu-i chiar așa!
În Biserica pe care noi o considerăm
”o turmă” sunt foarte mulți discreți și smeriți care-L caută pe Dumnezeu
fără să-și pună eticheta în frunte că ei sunt cineva.
Mie mi s-a întâmplat de multe ori lucrul ăsta.
Vedeam de multe ori că stă o doamnă la rând, părea ea așa mai distinsă, dar eu nu fac diferență, și stătea cuminte îi dădeam canonul, se ruga, venea, se împărtășea și odată îmi spune altul de la rând, dar știți cine este doamna,îmi înșiră toată lista..., dar la funcția pe care o avea putea să vină cu un tupeu obraznic cum fac alții și vin se bagă în față, ”
părinte vreau să mă spovedesc, dar repede că mă grăbesc”, nu !
ea stătea cuminte la rând, și-și vedea de treaba ei.
Și atunci am realizat că
sub o broboadă ieftină, sau sub un palton, smerit, liniștit, sub o haină decentă că nu vine cineva să-și etaleze moațele în Biserică sau să arate că-i nu știu ce, deci omul vine pentru sufletul lui și atunci vine decent, stă ditamai universitarul, profesorul, academicianul.
Ei vedeți !
această normă de bun simț a făcut ca unii preoți să creadă ca toți cei care îngenunchează în Biserică sunt niște oameni care n-au treabă acasă și vin la slujbă.
Asta-i rămasă
mentalitate veche încă din epoca comunistă, și atunci te pretezi cu o predică dinaia simplă, te pretezi cu o slujbă, dinaia lălăită cu un cântăreț care adoarme în strană sau spui că n-are corzi vocale și
”deschide-voi gura mea și voi goli Biserica”.
Și-n felul acesta se miră preotul că stă în Biserică și nu are credincioși, păi da!
oamenii s-au selectat și știind ce-nseamnă valorile credinței s-au dus acolo unde se cântă ca la carte, se citește ca la carte, se roagă ca la carte se face o slujbă cu dulceață adică să-ți placă să o asculți.
Deci
ați văzut ce-nseamnă un cor frumos într-o Biserică sau ce-nseamnă un slujitor impecabil în biserică, ce-nseamnă și-un clopot pe care-l tragi cum trebuie, o toacă bătută ca lumea în Biserică, ce înseamnă să tămâiezi frumos într-o biserică, ce-nseamnă să fie curată o biserică, încălzită o biserică, luminată o biserică, deci cultul are în el o expresie pe care o spune Duhul Sfânt - Fericiți cei ce iubesc podoaba casei tale.
Ei acești mari bătrâni pe care vi-i i-am enumerat sunt niște bătrâni care au reușit să facă niște pași imenși,să facă
niște depășiri imense în societatea în care au trăit și să țină mănăstirile sau bisericile lor pline de credincioși prin frumusețea lor sufletească.
Deci când vorbea părintele Galeriu, Cleopa, nu-ți mai era nici foame, nici frig, nici sete.
Când mergeai să asculți o slujbă la
mănăstirea Putna când eram copil era
o mănăstire rece de piatră, azi e pictată, cochetă,o bijuterie,
la vremea respectivă te-ncălzeai în mănăstirea Putna când se umplea de credincioși și respirau toți cu aerul lor, așa era Putna în anii 75-80.
Și totuși
Biserica era plină de credincioși pt că aveai câțiva părinți care atunci când cântau la strană credeai că cântă îngerii, când slujeau credeai că ești la o festivitate imensă de sărbătoare, deci orice sărbătoare era o mare sărbătoare, o mega sărbătoare, iar când predicau aveai ce să asculți.
Deci ei își tratau ca atare credincioșii care ascultau slujba, cum se cuvine
după demnitatea preoțească....”