Ca este folosita aceasta sintagma in raportul dintre angajator si angajat, mai e cum mai e, dar mult mai trist, dupa parerea mea, este sa o auzi rostita de prieten catre prietena, de sotie catre sot, de parinte catre copil sau invers.
Cunosc o persoana care toata copilaria si adolescenta a avut de suferit din pricina tatalui care era alcoolic. Nu numai ca era de parere ca nimeni nu este de neinlocuit, dar avea momente in care isi dorea ca acesta sa moara. A venit si vremea in care tatal sau a trecut la cele vesnice. Abia acum constientizeaza deplin cat de mult ii lipseste tatal sau, cu toate neputintele sale.
Cred ca aceasta expresie, atunci cand este folosita, nu face decat sa arate superficialitatea relatiei, faptul ca nu traim (sau nu participam la) taina celui de langa noi.
|