În prealabil postat de Ekaterina

Un raspun la aceasta intrebare l-am gasit extrem de frumos redat la Paul Evdochimov:

"Extrema sobrietate a ascezei rasaritene, interzicerea chiar si a alimentarii vietii de rugaciune cu imagini, paza mintii si a inimii reprezinta o cultivare foarte rafinata a imaginatiei, in adevar, este vorba inainte de orice de a curati insasi puterea imaginii prin curatia inimii.

Invatatura o primim din Sfanta Liturghie unde ritul, dogma si arta sunt strans legate. Imaginile sale sunt simboluri, privirea nu se opreste aici, dar isi afla in ele un punct de plecare pentru a se ridica la cele nevazute. Daca Liturghia bizantina reprezinta icoana tuturor evenimentelor biblice, aceasta este pentru a cunoaste chipul Liturghiei ceresti. Biserica respinge orice imaginatie vizionara din teama de sensibil, dar se inconjoara de icoane, caci numai icoana suprima radical orice nota empirica si senzuala si inalta privirea spre spiritualul pur. Ea scoate in evidenta prezenta fara a o obiectiva.

Dupa Sfantul Ioan Damaschin, icoana nu este o reprezentare ci o apocalipsa, o revelare a celor ascunse. Puterea ei este cat se poate de mare prin deschiderea sa spre transcendentul lipsit de imagine."