Citat:
În prealabil postat de Iorest
1. Cât mai e timp se poate trăi și la țară crescând un număr minim de animale, din pomicultură, cu o viță de vie, cu stupul de albine, după care Dumnezeu cu mila, alegi semnul sau comoditatea.
2. Să nu bravăm... dar nici să murim de frică, sunt anii de mântuire, ani hristici, sfinții din vechime ar fi vrut să dea mărturie în vremurile astea, cei din vremurile din urmă care vor mărturisi vor fi puși deoparte de Dumnezeu.
3. Sfinții de Optina aveau o rugăciune ca să nu ajungă să-l prindă pe falsul mesia.
|
1. Nu se prea poate trăi la țară. Dar se poate supraviețui.
2. Să nu bravăm, de acord! Anii de mântuire, anii hristici, sfinții drept mărturie au fost mereu, mulți și neștiuți, multe și neștiute, netrecute în calendare creșine. (Și pentru a fi trecut în calendar trebuie să fii plăcut, cunoscut și acceptat de „fii rămași acasă”, creștinii cuminți rămasi în biserici de demult, cei care nu calcă Legea și poruncile, dar sunt extrem de vehemenți cu fiii risipitori pe care, chiar dacă-i reprimesc acasă, îi fac să stea cuminți la colț că doar ei nu le știu pe toate, sunt creștini de mâna a doua...)
3. Falsul Mesia... e mereu prezent în fiecare dintre cei mai războinici apărători ai vreunei credințe...
Pe scurt, vremurile din urmă sunt doar în mâna Celui de Sus. Bigoții să se abțină. Lăsați creștinii în har să vorbească. Preoți sau nu, doar ei pot să vorbească. Vremurile de pe urmă sunt de 2000 de ani: „Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Evanghelia după Marcu 13, 32)