Atașez predica duminicii de astăzi.
Pornind de la smerenia sutașului, care este, după Sfântul Isaac Sirul, însuși Raiul („adâncul smereniei”), ajunge părintele la iubirea pe care o constată cel aflat în boală, în suferință, atunci când este ajutat de ceilalți:
Citat:
|
Deci iubirea nu caută calități. Nici nu trebuie. Când iubesc pe cineva nu la asta trebuie să mă uit, ci la taina iubirii. Și atunci deodată se descoperă că iubirea este și din lumea aceasta, dar mai presus de lume, căci, mai adânc, e de dincolo; iubirea, ea însăși, e dumnezeiască. Omul cu putere de pătrundere înțelege această dublă taină a iubirii: dumnezeirea iubirii, care e de dincolo de această lume, dar care pătrunde în această lume. Și numai această iubire dumnezeiască e în stare să salveze lumea, să o mântuiască; ea însăși, iubirea care transpare diafan din Evanghelie.
|
[va urma]