[CristianR]

[continuare]

Cele două lumi: cea eternă – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt –, lumea libertăţii, şi lumea făpturilor, creată – din care facem parte şi noi care după chipul Fiului de Tatăl în Duhul Sfânt suntem zidiţi; lume adusă de la nefiinţă la fiinţă, de la nu la da. Nu lumea aceasta îmi dă libertatea.

Legea creaţiei este o lege a aducerii de la nu la da, căreia mă supun: căci dacă mă arunc în foc ard, dacă mă arunc în gol mă prăbuşesc. Deci e o lege a necesităţii şi în necesitate nu e virtute. Iar virtutea nu-i din lumea aceasta, e mai bătrână decât această lume.

Libertatea nu poate veni din cele ale lumii create, legătura cu ea ducând inevitabil către un sfârs™it:

Şi numai robul lui Dumnezeu e liber, e unit cu libertatea Celui veşnic, unde nu e contrariu, unde e numai da, numai lumină. Aceasta este libertatea fiilor lui Dumnezeu, libertatea vieţii, libertatea învierii.