Hai, ca sigur ma bag in "gura lupului" si a discutiilor, dar indraznesc sa-mi spun punctul de vedere.
La inceput ma impartaseam in postul Pastelui si al Craciunului. Adica, cand se faceau cozile acelea la biserici si totul mergea ca pe banda. Nu stiam ce si cum trebuie sa fie o adevarata spovedanie. Doua-trei intrebari si gata la randul de luat impartasania.
Pana cand mi-am luat inima in dinti, ca sa spun asa, si m-am dus la spovedit la un preot tanar. Cu el mi-am dat seama si am invatat ce inseamana o adevarata spovedanie si cand si cum trebuie facuta. Si tot el m-a intrebat de ce nu ma impartasesc mai des, mai ales ca ma vede foarte des la slujbe. In fine, incet, incet am inceput sa ma spovedesc si ma impartasesc in toate posturile si apoi chiar mai des si foarte des, as putea spune.
Ce pot sa va spun este ca de atunci pentru mine s-a produs o schimbare si indraznesc sa afirm ca in bine.
|