Pai, in general, sa te gandesti ca poate e ultima spovedanie, si sa-ti para rau cu adevarat, si sa-ti fie rusine pentru toata mazgaleala din viata ta. Mie imi place mult Antonie de Suroj, "Calea Pocaintei". Vorbeste de spovedanie. Zice ca de ce ajungem noi sa repetam mereu aceleasi si aceleasi pacate, aceeasi bolboroseala, acelasi bilant contabil rusinat in fata proetului- pentru ca niciodata nu ne-a durut sufletul cu adevarat si nu ne-a fost rusine de acele pacate. Pentru ca ne traim viata ca si cum am scrie o ciorna pe care urmeaza sa o rescriem pe curat candva, mai tarziu, intr-un viitor ce poate nu vine niciodata.
|