[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Doamnă, mă iertaţi de precizare: eu sunt bărbat creştin, nu torc melodrame şi sentimentalisme. Iar de puţul fără de fund al auto-înşelării psihismului sunt sătul, credeţi-mă, sătul...
Faptul că sunt poet, adică dau frâu larg sentimentelor, bune sau rele, nu înseamnă că sunt şi imbecil sentimental.
Eu prin Biserică înţeleg altceva decât un loc unde ne deversăm frustrările şi dorurile cărnii.

Dezbaterea despre acatistul Cuviosului este, după mine, moartă din faşă. Aici nu se-întâlnesc idei omeneşti, ci patimi.
Nu este, aşadar, cazul să mai scriu vreun cuvânt pe acest topic delirant şi schismatic.

Ma iertati domnule barbat crestin daca v-am suparat. daca s-or intalni aici pe acest thread patimi si nu idei omenesti , asta sa o lasam pe seama lui Dumnezeu sa o constate. Parintele meu avea o vorba: "te-a pus Hristos pe scaunul Lui ca sa judeci patimile altora?"