nu chem preotul ca sa faca o exorcizare, ci sa sfinteasca casa in care stau, nesfintita de peste 10 ani. impotriva nu ar fi decat bunica, si nu o fac pt ea ci pt mine si familia mea.
Alin situatia economica este foarte proasta, pe fratele meu care sta cu chirie tot ai mei il ajuta cu cheltuielile pt ca salariul nu ajunge, iar ei nu isi permit sa faca acelasi lucru pt mine , ar fi prea scump. nu e nicio comoditate , crede-ma.
legat de bunica, nu stiu cum sa ma port cu ea. spunea cineva sa fim iubitori si intelegatori. intelegatoare pot sa fiu, am invatat sa si rabd dar nu ii pot arata afectiune, si ce e drept nimeni din familie. o ajutam cu orice are nevoie vizite la medic, ii pun de mancare, ii duc ceaiul, cafeaua, medicamente, dar cam atat. in mintea mea ea este devina de scandalurile din casa , neintelegerile patintilor, certurile dintre mine si tata iar ea a dus la dezbinare. nu vorbeasc cu ea decat strictul necesar, in rest imi vad de viata. se plange ca se simte singura , dar daca stai cu ea de vorba te judeca, te analizeaza, se lamenteaza, ce ii spui barfeste la rude, are momente in care nu tine logica frazei si intelege gresit ce ii zici, apoi cand povesteste altora infloreste.
eu am mai multa liniste daca nu ma implic, dar nu stiu daca este cea mai buna strategie
__________________
„Dumnezeu poartă pașii omului”
|