Scuze pentru balbaiala de mai sus, am incurcat tastele...
Vroiam sa iti multumesc, Pippo, pentru recomandarea unui duhovnic. Din cate vad in poza, are un metanier lungut, lung tare... Asta imi aminteste o vorba a Parintelui Paisie Aghioritul care spunea (in replica elina la latinescul Filosofum non facit barba) sa nu cautam la marimea barbii calugarului... Poate pentru ca nici Domnul nu cauta la fata omului (zic si eu...)
Ma bucur ca ai fost saritor si mi-ai raspuns prompt la nevoia mea. Iti multumesc!
Cat despre faptul ca ne putem descurca singuri si fara ajutorul unui duhovnic, cred ca pana la un punct e desigur valabil, dar in toate cartile pe care le-am citit in legatura cu rugaciunea inimii se recomanda staruitor sa avem un duhovnic povatuitor incercat. Fara o ascultare serioasa, stiu eu pe unde pot sa ma ratacesc...
In chestiunile lumesti sa zicem, de acord, ma risc pe cont propriu, explorez, indraznesc (desi nu strica sa mai intreb din cand in cand). Dar in cele duhovnicesti cred ca e dincolo de orice indoiala ca trebuie sa ai parinte duhovnic.
Modelul Fiului care da pilda de ascultare desavarsita catre Tatal, Iubirea Treimica, comuniunea din Sfanta Biserica - toate vorbesc despre impreuna-lucrare si ascultare, nu de aventuri pe cont propriu. Eu asa gasesc, sa ma ierti daca iti pare ca am deviat.
Cu recunostinta, Pippo! Numai de bine!