Citat:
În prealabil postat de Ana Tr.
Am ales sa scriu aici despre acest subiect, pentru ca in primul rand are legatura cu viata monahala iar in al doilea rand nu as fi vrut sa deschid un subiect nou pe acesta tema. Imi este foarte... cumva sa discut despre asta, insa voi povesti. Acum trei saptamani am mers la biserica la care merg de obicei si ... am observat ca un viitor calugar (spun viitor pentru ca merg foarte des la acea biserica si doar acum trei saptamani am remarcat doi noi viitori calugari) ma privea. L-am suprins in mai multe randuri. Bineinteles o sa spuneti ca nu este nimic rau, pentru ca involuntar si in biserica uneori privirea cade pe anumite lucruri persoane, la fel cum si gandurile noastre fie si pentru o secunda zboara in alta parte. Insa sunt anumite gesturi care te duc cu gandul ca esti placut. Am evitat sa avem intalniri de priviri si urmatoarea saptamana la sfarsitul Sf. slujbe era la usa si cand am venit de la mir, se uita la mine. Am 24 de ani, sunt o fata serioasa, cuminte nu sunt o adolescenta cu o imaginatie bogata, ma simt usor rusinata si nu vreau sa fiu catalogata gresit. Pe de alta parte nu vreau nici sa judec, pentru ca inainte de orice suntem oameni insa cred ca este oarecum un pacat ca un viitor calugar sa simpatizeze o enoriasa. Adica, asta inseamna ca nu este facut pentru asta. Totodata nu as vrea sa aiba de suferit din cauza mea, mai ales ca ma gandesc ca el stie ca trebuie sa isi alunge aceste ganduri nepotrivite, in contextul acesta. Insa eu consider, si nu doar consider, chiar asa si este, ca nu am facut nimic, nimic rau. Nu pot sa evit sa merg la aceasta biserica pentru ca este lacasul meu de suflet iar Arhim. care slujeste acolo, prin predicile si sfaturile sale imi aduce multa linisiste.
|
Draga Ana, de obicei noi ne facem o imagine in minte dupa mintea noastra (influentata de ideile si gandurile noastre proprii sau de propria imaginatie de genul intrebare si raspuns. Exemplu: X s-a uitat la mine, oare de ce? raspunsul il dam tot noi cu mintea noastra tu spui pentru ca ii place de mine, daca erai baiat poate spuneai oare are ceva sa imi spuna? daca erai o babuta batrana ai fi spus: oare Domnul imi transmite ceva prin acest om?) Deci ne facem o imagine a ceea ce credem din gesturile si privirile sau faptele celor ce ne inconjoara.
Eu zic sa nu te pripesti in concluzii si am sa iti povestec o intamplare oarecum ciudata pe care eu candva am trait-o.
Acum vreo 10 ani eram contabil sef la o fabrica de paine din orasul meu. Odata la 3 luni sau mai mult un calugar tanar venea la noi la fabrica avand o relatie stransa cu patronul. Acesta ii daruia paine si cornuri pentru el si ceilalti calugari din manastirea lui. Intr-o zi m-a privit mai insistent si am fost oarecum nedumerita asa cum esti tu astazi. In final am ales sa intru in biroul patronului cu painea, nespunand nimic. Cand am intins plasa acesta mi-a spus: ai grija la mama ta, ai mare grija, nu stiu dar asta este ceea ce simt ca trebuie sa iti spun.
Ce a urmat nu iti povestesc aici ca nu e locul si momentul insa doresc sa iti spun ca concluzia trasa de tine eu cred ca nu este nici pe departe cea adevarata.
Si iti mai povestesc o alta intamplare vesela oarecum si foarte frumoasa. Parintele meu duhovnic a vrut sa se faca calugar. La fel si preoteasa insa in final s-au casatorit in urma unei astfel de intamplari. S-au cunoscut la slujbele din Manastirea Trei Ierarhi. Astazi au 3 baieti minunati, despre care preoteasa spune cu drag: "iata trei ierarhi, dar macar unul de ar fi si as fi cea mai fericita mama de pe pamant."