[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de vsovi

De papă de ce te iei? Dă-i pace... A fost un bonom şi papa polonezul şi acesta e un bonom... de ce loveşti tu în alţi creştini?

Să-l lăsăm pe "papa" cu-ale lui.
Lovesc în alţii? Doamne fereşte. Nu lovesc, vorbim. Ne lămurim.
Hristos de ce a "lovit" în cei pe care-i numea fiii diavolului, fiii blestemului, morminte văruite pe dinafară, pui de vipere?
Îi mai iubea când îi "lovea" cu cuvântul?
Care-a fost scopul "lovirii"?
Şi apoi Domnul prin Apostoli, şi Sfântul Apostol Pavel, de ce ne spune de oiţe rătăcite, fiii risipitori, drahme pierdute, hristoşi micinoşi?
Sfinţii Părinţi de ce au "lovit" în eretici?
Biserica de ce "loveşte" în lupi, ca să-i alunge, pentru ocrotirea oiţelor spre mântuire?

Nu oare înseamnă să "loveşti" în omul cel vechi, pentru a dobândi omul cel nou în Hristos?
Omul ca persoană, sinele, însuşi, cel ce se sfinţeşte, vrea să fie duhovnicesc, nu trebuie să "lovească" în omul dinăuntrul lui, cel trupesc?

În prealabil postat de vsovi

Fii drept şi lasă-i în seama Domnului, nu-ţi fă tu griji pentru ei îndemnînd la ură faţă de catolici. Dacă ei ne urăsc şi ne prigonesc de 1000 de ani... se cuvine ca noi să-i iubim, căci şi noi aşa ca ei suntem păcătoşi, în timp ce doar Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul este Sfîntul lui Dumnezeu.
Deci pentru ce să-l certăm? Că nu vrea să facă ce vrem noi?
Păi să facă ce crede că e bine pentru mîntuirea lui şi a celor pe care îi păstoreşte. E treaba lui.
Noi nu avem voie să judecăm, să osîndim, să dăm sentinţe. Noi doar mărturisim Dreapta Credinţă... care vine din dragoste sfîntă, de la Dumnezeu, iar dragostea nu te lasă să jigneşti ci ea caută să mîntuiască pe oricine, inclusiv pe cel ce o are.

Niciodată nu am îndemnat la ură împotriva nimănui. Na că iar ai minţit :)
Lăsâng glumele, deci din contră, sunt creştin, deci sunt definiţia pacifismului, pacifist prin excelenţă, vreau desfiinţarea tuturor armatelor, care nu trebuie să existe în nicio ţară creştină, conform Bibliei, iar creştinii nu trebuie să meargă în nicio armată, niciun război, nu trebuie să primească ordine de la alţi oameni să tragă cu arma în alţi oameni, să ucidă, când Hristos a dat mai înainte alte ordine. Dar asta-i altceva.

Faptul că vorbim despre ereziile unor grupuri de oameni, nu înseamnă că instigăm la ură împotriva lor, Doamne fereşte, ci înseamnă că vrem să-i cunoaştem, ca să ne păzim noi, şi eventual, dacă vor dialog onest, sincer, deschis, lucid, să-i vindecăm pe ei.

Să-i lăsăm în plata Domnului? Aşa a spus şi Hristos, Apostolii, Părinţii? Da îl lăsăm dacă nu vrea să audă, dar dacă vrea să cunoască, îi spunem.

Şi dacă vine omul să-mi vorbească despre evoluţionism de exemplu, e un apostol al evoluţionismului, propovăduitor, eu consider că minte, că Hristos, Biserica mă învaţă altceva, atunci trebuie să mă păzesc, să mă apăr, deci să intru în dialog cu el, să ne lămurim, sau să refuz politicos orice dialog de la el, fiecare e liber să creadă în gărgăunii lui.

Dar dacă-mi pasă de el, de salvarea lui, de mântuirea lui, dacă-l văd că-şi cercetează originile şi spune tuturor părerea lui despre origini, atunci e un apostol, prooroc şi hristos mincinos, pe care nu-l urăsc, cum nici el nu mă urăşte (sper) şi putem dialoga.

Iar mişcarea romano-catolică, fie că vorbeşti frumos şi dulce cu ei, fie că eşti mai aspru, dojenitor, pedagog, spre îndreptarea lor, tot degeaba e.
Ei tot prea plini de sine rămân, tot vor crede că au dreptate, vor refuza dialogul lucid şi deschis pe inovaţiile lor. Din experienţă din viaţa reală, din zeci de dialoguri cu catolicii, am încercat şi cu frumosul şi dulcele, cu profundă sinceritate şi cu dojană pedagogică, degeaba a fost...

Ei tot ne vor prigoni, din exteriorul Bisericii şi din interior. Tot vor vrea să se impună şi să domine. Pe toţi. Să-i asimileze. Diplomatic. La început.

Da, noi suntem păcătoşi. Dar noi suntem păcătoşi care vrem să ne mântuim. Căutăm mântuirea, o înţelegem, o explicăm, fiindcă suntem fiinţe raţionale, cu conştiinţă, comunicăm, avem expresii, cuvinte, de la Cuvântul, spre a fi cu El.
Iar ei, păgânii, ateii, ereticii, sunt păcătoşi care nu vor să se mântuiască, fiindcă consideră că ce spunem noi, este greşit, nu vor să creadă ce spune Biserica. Cu ce e Biserica de vină? Sfinţii, Hristos, cu ce-i de vină, că ei nu vor să se mântuiască?

Nu poţi să spui: să facă ce crede că-i mai bine pentru mântuirea lui. Adică şi musulmanul face ce crede că mai bine pentru mântuirea lui, de la allah prin mohamed, şi budistul şi hindusul, face ce-i bine pentru "mântuirea" lui. Dar sunt acelea, cu adevărat, mântuiri? Ce este mântuirea? Vezi? Deci nu e numai treaba lui. Trebuie dialog. Trebuie eu să vreau ce crede el şi el să vrea să ştie ce cred eu. Şi aşa să vedem, cine crede mai curat, cine doreşte şi dobândeşte cu adevărat sfinţenia, şi ce este, de unde vine sfinţenia, cine se mântuieşte şi cine piere.

Faptul că dialogăm despre credinţele noastre, le comparăm, le sucim pe toate părţile, le învârtim, le scuturăm, şi altele aşa, deci asta nu înseamnă că ne judecăm.

Când judeci, ce faci?

Spui că sunt două grupuri: cei care au dreptatea şi cei care n-o au. Cei care o au, hotărăsc ce va fi cu cei care n-o au şi aşa le dau verdicte, pun etichete, împart, despart, răsplătesc, pedepsesc, împletesc, etc.

Dar întrun dialog, nimeni nu judecă pe nimeni. Se pun întrebări, se dau răspunsuri, se arată practici, decizii, rădăcini, filosofii, ideologii, scopuri, dimensiuni, rezultatele şi credinţele unui grup de oameni, faţă de celălalt grup de oameni, cu care dialoghează.

Apoi dacă se aduc apelative, de genul: "consider că asta este minciună, pentru că (argumente)", asta nu-i o jignire faţă de persoana sau persoanele de dialog, ci exprimarea a ceea ce a înţeles până în acel moment, grupul 1, din explicaţiile grupului 2, şi grupul 1, argumentează de ce crede că grupul 2 a minţit.
Sau grupul 1, poate spune: "nu sunt de acord, pentru că (argumente)". Iar grupul 2 va lua în considerare ce a greşit. Scopul? Ca să se cunoască cât mai bine, să se descopere cât mai mult şi mai sincer şi mai curat, unii altora.

Am fost cât de sincer am putut, ţi-am explicat cât de sincer şi simplu am putut.

Când vom vorbi deci şi despre trâmbiţe ? Când îmi răspunzi la întrebări ?