[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Padureanca Maria

Da Sihastria , multi i-au admirat minunatiile si sfintenia....
Eu va propun un loc mai putin vizitat si cu o istorie mai recenta....Un colt de rai la ~ 23 Km de un mare oras moldav..., sub padurea frumoasa de tisa.....

Manastire-ntr-un picior... ghici ce-i!...

In fata bisericii, un grup de maici, incaltate cu cizme de cauciuc si stand in noroi pana la genunchi, ridica pietroaie de zeci de kilograme in lama unui tractor. La volan se afla nimeni altul decat preotul manastirii, parintele Pimen. "Vrem sa terminam pana la Paste, pentru a face loc credinciosilor care vor ajunge aici cu masinile. Iar daca vremea tine cu noi, o sa reusim". Munca e istovitoare, dar nimeni nu se plange. Bolovanii sunt ridicati cu o usurinta extraordinara de bratele unor femei al caror regim sever de viata il depaseste, probabil, si pe cel din unitatile militare.
Daca la asemenea munca un muncitor ar cere o hrana consistenta, plus vreun pahar cu vin, la manastire nici nu se pune problema. Se mananca o singura data pe zi, la ora 15.00: cartofi fierti, fara ulei, cu masline, halva, ceai cu gem, fasole fiarta, fructe, biscuiti.
Totusi, la manastire, nu munca bruta si postul sunt considerate partea cea mai dificila din viata. "E anevoios sa devii om nou, sa te ridici la inaltimea chemarii din manastire, sa te lepezi de omul cel vechi si sa devii om in Hristos".
Un alt grup de maici se ocupa de construirea unor stupi pentru noile familii de albine. Si-au montat atelierul in viitoarea sera de flori a manastirii. Unele fac ramele, altele, cutiile pentru stupi. Calugaritele bat cuiele cu indemanare... Este o imagine neobisnuita. Stau ore in sir pe scaunele.
Dupa Vecernie, la ora 21.30, se termina si ziua de munca. Fiecare se retrage la chilie, unde isi urmeaza programul personal de rugaciune. Iar a doua zi, de dimineata, o iau de la capat.


As mai adauga faptul ca orasul moldav este Bacau...