[Decebal]

În prealabil postat de Grigorie

Catolicii nu de inteligenta duc lipsa (deci, atentie!). Sunt chiar prea rationalisti. Problema lor este ca au renuntat la apofatism, ajungand la tot felul de deviatii doctrinare pentru ca s-au bazat prea mult pe ratiune.

În prealabil postat de dorstor

eroarea biserici papale se bazeaza si pe pretentia ca omul poate sa cunosca pe Dumnezeu pe calea ratiunii naturale fara a pune pe acelasi plan mistica extazului manifestat prin contemplarea lui Dumnezeu. Si in plus omul nu-l poate cunoaste in totalitate pe Dumnezeu pe calea ratiunii umane; acesta fiind limitata: (...)

Aici cred şi eu că este un factor fundamental pentru care catolicismul s-a rupt din Biserica lui Hristos pentru a lua un drum separat. Este vorba despre o teologhisire, dacă ceea ce fac catolicii poate fi pe deplin numit aşa şi eu nu cred, ruptă de experienţa profundă a Duhului Sfânt. O astfel de experienţă, fiecare la nivelul lui, aveau Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi în baza unor astfel de experienţe puteau să facă teologie adevărată, deplină, nelimitându-se doar la Scripturi; ci chiar prin lucrarea Duhului li se deschideau ochii duhului pentru a înţelege tainele dumnezeirii precum şi profunzimile revelaţiei deja consemnate în Biblie. Practic papistaşii s-au rupt treptat de Duhul Bisericii lui Hristos, de sobornicitatea Bisericii, de trăirea sobornică a Duhului şi a vieţii creştine, optând pentru raţionalism, puterea veacului acestuia, călcarea în picioare a celorlalţi, arderea pe rug a ereticilor, etc, ieşind practic sistematic de sub umbrirea Duhului Sfânt şi construindu-şi o falsă biserică (paralelă cu Biserica lui Hristos Ortodoxă) în care nu mai există primirea şi trăirea revelaţiei în mod sobornicesc, potrivit principiului "părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, ci pe principiul raportării la o aşa zisă autoritate lumească pretinsă infailibilă, practic adunarea papistaşilor transformându-se din ce era cândva într-o organizaţie cu o puternică orientare şi centrare pe om iar nu pe Domnul Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Nu mai există trăire autentică a Duhului (decât poate în foarte rare cazuri izolate, dar cumva în paralel cu mersul general al papistăşiei) aşa cum a existat încă din perioada primară la Pogorârea Duhului şi cum a existat la sfinţii părinţi şi la părinţii neptici, nu mai există asceză şi mistică autentică, nici raportarea la Mistere (dacă le-or avea valide) nu mai este una corectă, ci este una lumească în majoritate, şi toate astea precum şi altele au dus, şi datorită lucrării satanice cu care au colaborat prinţii catolicismului pentru că râvneau la puterea absolută asupra pământului şi asupra tuturor oamenilor, la ruperea catolicismului din comuniunea sau sobornicitatea Bisericii lui Hristos. A urmat pe urmă, în contra falsului creştinism apusean, o pseudo-reformă a protestanţilor, care însă nefiind făcută de pe temelii ortodoxe nu a putut decât să ducă la o şi mai mare falie şi la o şi mai mare dezbinare a falsei şi nedeplinei creştinătăţi apusene (de-acum globalizate).