Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Neagă adevărul? Da. Și atunci de ce respect vorbim noi?
|
Aici chiar m-ai scoat. M-ai socat rau. Nu mai stiu pe ce lume ma aflu.
um adica,
daca cineva neaga adevarul nu mai trebuie sa-l respect? Nu mai pot vorbi civilizat cu el?
Dialogul e posibil doar daca celalalt accepta
sa isi relativizeze din start punctul de vedere si sa il accepte pe al meu?
Iti dai seama ce fel de relatii umane implica asta? Imi seamana a ceva ce am cunoscut in Romania inainte de 89. Aveti libertatea de gandire si de exprimare, daca ea nu contrazice politica particului (asa am invatat textual la scoala, nu stiu ce varsta ai exact si daca ai apucat asta).
Cred ca nu iti dai seama- din cate te cunosc pe forum nu esti asa. Comunicarea ta pe forum nu este asa, oricum.
Deci, ca sa ma exprim cat de clar se poate:
Dialogul cu cineva de alta credinta se poate face in mod civilizat, cu dragoste crestineasca si respect,
exprimandu-ti credinta in mod complet si ferm,
fara a-i impune celuilalt aceasta credinta. Noi i-o explicam, i-o propunem, dar nu i-o putem impune.
Daca nu acceptam asta suntem in tiranie de tip pur dictatorial, nu in Biserica.
Inca ceva:
Adevarul credintei nu este o formula matematica . El este profund si subtil. Uneori este invaluit de formulari care sunt dificil de inteles mai ales dupa o indepartare culturala de sute de ani. Nu este vorba de '2 plus doi fac patru' de care vorbea Orwell ca baza a libertatii. Este vorba de lucruri pe care de fapt vorbirea umana abia reuseste sa le atinga - de aceea teologia este apofatica prin esenta ei.
Probabil ai auzit de problemele dintre scoala de Alexandria si Antiohia din cauza diferentelor de limbaj si de filozofie la baza; sau de dificultatile aparute intre greci si latini din cauza unor traduceri gresite. Diferentele astea culturale s-au mai adancit de-a lungul a aproape o mie de ani. Nu poti sa zici pur si simplu ca ceilalti 'nu accepta adevarul'. Ca sa il accepte, trebuie sa il inteleaga, trebuie sa dea la o parte multe lucruri care nu-s usor de dat la o parte. Si apoi, si ei au viziunea lor si argumentele lor, care lor li se par juste. Lor li se pare ca ei sunt in adevar, si noi ori ne inselam, ori elucubram, ori ne dam importanti cu subtilitati (din cauza spiritului latin mai rationalist).
Nu-i vorba de un dialog de genul:
- Papismul e o erezie.
- Nu e o erezie, este adevarul.
- Ba nu, adevarul este sistemul ortodox cu pentarhia.
- Ba nu, papa de la Roma este peste toti.
- A, nu accepti adearul? Gata, am terminat discutia cu tine, ereticule si schismaticule ce esti. La revedere! (ba nu, ca de fapt tu o sa ajungi in iad si nu cred sa ne mai intalnim)
Cam asa ar iesi singurul dialog ecumenic posibil dupa unii din voi.