[fallen]

Mai este o posibilitate: in lumea in care traim, daca iti exprimi intentia de a merge duminica la biserica risti pe de o parte sa fii considerat idiot sau cel putin ciudat, pe de alta parte orice evenual partener sa aiba pretentia sa stai duminica dimineata acasa sa ii tii companie, cat mai intima de preferinta... plus ca oricat de crestini ar fi si ei, lumea asta e atat de dependenta de cele materiale, incat nu ii va fi usor sa renunte la munca in zi de sarbatoare, la cumparaturi si alte treburi, si eventual sa si posteasca. Apoi e mai usor sa faci asta ( sa pleci la biserica fara remuscari) cand esti singu sau ai un partener cu care oricum nu prea te intelegi, si nu iti/ii pasa de tine ce faci, unde te duci,decat unul/una care iti e draga si te roaga frumos sa mai stai, sa nu pleci de langa el/ea...
Deci, profilul psihologic pe scurt: ori ai fost singur de la inceput, nu ai gasit pe nimeni, si ti-e frica sa nu nimeresti rau; ori ai fost intr-o relatie, nu a mers, si acum ti-e frica sa nu nimeresti mai rau. Posibila si var ca unul dintre cei doi potentiali parteneri, bisericosi amandoi, sa fie dispus sa riste, insa celalalt nu.
Desigur caracterizarea e a celor singuri, nu a celor care au reusit sa isi gaseasca jumatatea si is bine mersi de-acum.