[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XL)

Adepţii înrolaţi de bunăvoie la Pucioasa sunt supuşi imediat şi în mod sistematic unei îndoctrinări severe şi unor constrângeri demne de un penitenciar: liderii pucioşi le confiscă actele de identitate sau carnetul de conducere auto, pentru a nu putea fugi înapoi “în lume”; sunt repartizaţi la munci gospodăreşti după necesităţile stabilite de lideri şi nu după aptitudini şi preferinţe; sunt lipsiţi de cea mai elementară remuneraţie pentru munca lor, fiind lăsaţi în mod intenţionat fără nici un leu în buzunar, pentru a descuraja orice eventuală dorinţă de eliberare sau de evadare; li se interzice orice legătură cu rudele (telefonic, prin poştă sau prin vizite directe). Nimeni, în afară de liderii pucioşi şi cei 2-3 ciraci pucioşeşti pe care liderii îi stabilesc ca “oameni de legătură cu lumea” nu are dreptul să părăsească incinta “curţilor sfinte” pucioşeşti; în schimb, liderii pucioşi pleacă sistematic cu maşinile sau cu microbuzul (“biserica” lor pe roţi) acolo unde doresc, inclusiv în vizite la rudele lor din Moldova, sau prin Târgovişte şi prin pădurile din împrejurimi, sau “după cumpărături” prin “magazinele îmbâcsite de lume” din Bucureşti. Nimeni, în afară de liderii pucioşi şi 1-2 ciraci de-ai lor de nădejde nu are dreptul să deţină telefon mobil; în schimb, liderii pucioşi au două, deşi ei sunt nedespărţiţi zi şi noapte şi unul le-ar fi de ajuns. Nimeni nu poate păstra vreo minimă informare prin mass media, fiindu-le interzise radioul şi televizorul; în schimb liderii pucioşi se informează asiduu de pe internet despre politică, economie şi mersul lucrurilor în lume, şi în special despre timpul probabil, ca să ştie ce au de făcut a doua zi adepţii lor în gospodărie sau la muncile agricole. Pentru adepţii “închinoviaţi” la Pucioasa, singura formă de instruire şi de comunicare vine de la liderii pucioşi, iar “vorbirea în doi” este considerată delict major şi este interzisă, pentru a se elimina în faşă orice tendinţă de asociere a celor nemulţumiţi de abuzurile liderilor lor; doar liderilor pucioşi nu le este interzisă vorbirea în doi, şi de aceea ei o practică intensiv, inclusiv pentru bârfe şi flecăreli. Singurele lecturi permise adepţilor pucioşi sunt: Biblia, Vieţile sfinţilor şi, în mod special, colecţia de predici pucioşeşti ale liderilor pucioşi intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”.

Această producţie sulfuroasă a “fiilor lui Dumnezeu” de la Pucioasa (liderii pucioşi) abundă în aberaţii şi hiperbolizări menite să impresioneze şi să-i înfricoşeze pe “fiii oamenilor” (credincioşii ortodocşi). Oamenii sunt chemaţi să-şi golească mintea şi să accepte renunţarea totală la viaţa socială, la voinţa liberă, la independenţă în gândire şi la propria personalitate, fixându-şi ca unic obiectiv “obţinerea sfinţeniei”, iar sfinţenia este prezentată ca fiind exclusiv o lucrare exterioară care trebuie lăsată să vină peste ei şi să le pătrundă toate ungherele fiinţei: o dominare exhaustivă a oamenilor de către duhul locvace de la Pucioasa, denumită paşnic “aşezarea Domnului Pucios în ei”. Cei care consimt să-şi vândă sufletul şi “se dau Duhului Pucios” cu tot cugetul lor, cu toată simţirea lor şi cu toată fiinţa lor primesc în schimb asigurarea că vor fi asimilaţi “poporului sfânt” de la Pucioasa care-L va întâmpina la venirea Lui cea care va veni întru mare slavă pe pământ. Apoi sunt invitaţi să fie “ochi şi urechi” la învăţăturile pucioşeşti care vin de la liderii lor şi propovăduiesc “venirea Domnului” care, când "a venit", când "stă să vină, dar mai întârzie olecuţă": mai întâi un an, apoi doi, apoi zece, şi tot aşa. Venirea cea dulce a “Domnului Pucios” este prezentată drept “nunta venirii Lui”, deşi nimeni nu L-a văzut pe Ginerele Pucios la faţă vreodată. La “nunta de la Pucioasa” din anul 2000, spre exemplu, sunt chemaţi câţi mai mulţi să vină, dar “cei mari” din Biserică, prin atitudinea lor demascatoare şi refractară, prin exemplul lor negativist, “nu-i lasă să vină”:

“O, fii ai oamenilor, cuvântul acesta este iubirea Mea, şi vin cu el să vă învăţ taina întâlnirii sfinte dintre om şi om în numele Meu, că frumos este omul cel sfânt înaintea Mea. Gătiţi-vă sfinţenia, aşezaţi-Mă pe Mine în voi, că Eu sunt Fiul Tatălui Savaot. Daţi-vă Mie, ca să vă dau Tatălui popor sfânt la venirea Mea, că Eu când am plecat la Tatăl am spus: "Privegheaţi, că nu ştiţi când vine Stăpânul vostru ca să vă pună peste ale Lui, şi ca să fiţi veşnici apoi". Fiţi credincioşi cuvântului Meu, căci cei puşi peste ale Mele sunt cei sfinţi, nu sunt cei păcătoşi. Fiţi ochi şi urechi peste cele ce vin din cer peste voi ca să vă înţelepţească auzul şi văzul, căci cei mari de peste voi vă ţin departe de venirea Mea, dar voi veniţi, veniţi aproape, că iată-Mă, aproape sunt şi aicea sunt, ca să-l învăţ pe tot omul taina venirii Mele după două mii de ani. E dulce venirea Mea, e dulce cuvântul Meu cu care vin la tine, omule chemat la nunta venirii Mele. Venirea Mea e nuntă pentru cei ce vin spre ea […].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)