View Single Post
  #14  
Vechi 28.11.2012, 05:38:23
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Implicit Un chestionar cosmologic original

24. Explicați teologia ortodoxa cu privire la natura omului, pornind de la următoarele citate ale Sfântului Pavel:
“duhul minții voastre” (Efeseni 4, 23);
“despărțitura sufletului si duhului” (Evrei 4, 12);
“întreg duhul vostru și sufletul vostru și trupul vostru să se păzească” (I Tesaloniceni 5, 23).
“Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. […] Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este și trup duhovnicesc. Precum și este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață“ ” (I Corinteni 15,40-45.)

R: Se pare că am revenit la teologie. Ne îngăduim atunci să tragem cu ochiul pe furiș la răspunsul chestionarului:

„Omul nu are doar un suflet simplu (cu activitate psihică, emoții sufletești: bucurie, tristețe, iubire, ură etc.) precum au animalele, ci a primit un suflet spiritual (cugetător, gânditor, rațional, deci cu conștiința existenței ființiale și nemuritor, cu posibilitatea unei vieți duhovnicești) direct de la Dumnezeu, fiind astfel o creatura directă a Lui.
Astfel, doar mintea face diferența între om si animale căci “omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor”. (Psalmul 48,12, 21.)”

Stop. Afirmație pripită și superficială, argumentată scripturistic eronat. Nu doar mintea face această diferență, mai sunt multe: omul e făcut chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este cununa creației, are suflet nemuritor, este inelul de legătură între Dumnezeu și creație, e microcosmos, e microtheos, etc. Animalul nu este nimic din toate acestea!

Citatul este „tâlcuit” evoluționist, și induce ideea greșită că omul ar fi devenit și el animal, „dobitoc fără de minte”, asemenea lor. Păi atunci nici cu mintea nu se mai deosebește?

Trecem mai departe.

„Astfel, pentru om, duhul si sufletul nu sunt nicidecum două entități deosebite, ci una singură; în timp ce prin suflet se înțelege, în general, sediul emoțiilor, principiul vital (care îl au și animalele), duhul (spiritul) este partea superioară, fină, a sufletului omului, capabilă de a se pune în contact cu Sfântul Duh și de a-I deveni sălaș.

Antropologia paulină face distincții terminologice intre psyhè= suflet, pnēuma = duh (partea superioara a lui psyhè), si nóos (noūs) = minte, cugetare, inteligență, rațiune (partea superioara a lui pnēuma si cea mai fina a lui psyhè), toate în opoziție cu sárx = carne (ca materie) și sōma = trup (forma organizata a lui sárx).

Terminologia paulină trebuie citită și înțeleasă astfel: "trup carnal" (sárx) este carnea ce alcătuiește atât trupurile oamenilor cât și cele ale animalelor, care deși este din aceeași materie, este diferită ca aspect în funcție de specie, carnea fiecărei specii (om, pești, păsări, animale) având particularitățile ei, însă nu este diferita ca structură (atomică, moleculară)”;

Nou stop. De unde reiese în terminologia paulină că, „carnea” animalelor și a omului diferă ca aspect doar în funcție de specie, dar este identică ca structură (atomică și moleculară)? Ce Sfinți au afirmat acest lucru? Unde?

Până apar acele citate, să vedem ce ne spune pr. Stăniloae, (o cinste a Sibiului!):
„Omul, după învățătura creștină, e adus la existență de la început ca spirit întrupat, sau ca unitate constituită din suflet și trup, printr-un act creator special al lui Dumnezeu. Pentru aceasta trebuia să existe lumea ca natură, dar omul nu e opera naturii, deși e legat de ea… Actul de creare a omului se deosebește de actul de creare a naturii chiar și în componenta lui referitoare la trup. Dumnezeu a făcut trupul luând țărână din pământ, deci n-a poruncit simplu pământului să-l producă, dându-i putere în scopul acesta. Prin aceasta a deosebit trupul de restul naturii, mai mult decât se deosebesc trupurile diferitelor animale, de natură. A făcut trupul pentru un suflet înrudit în mod special cu Dumnezeu.

Deci, trupul omului se deosebește și structural de cel al animalelor, deși, după cădere s-a apropiat incontestabil de acesta. Omul are ceva în plus și se deosebește de acestea chiar și la acest nivel.

"trup" (sóma) este forma organizată, cu formă specifică, a materiei carnale; "trup firesc" (psyhikós) este trupul omului înzestrat cu suflet viu, dar care trăiește doar la nivelul afectelor și pasiunilor, prada labilității psihologice; iar "trup duhovnicesc" (pneumatikós) este trupul omului transfigurat prin înviere, asemănător cu trupul înviat al lui Iisus Hristos, liber nu numai de materia coruptibilă, ci și de labilitatea psihologică, dominat de propriul sau duh în comuniune cu Duhul Sfânt, devenit capabil să participe la slava lui Dumnezeu.

Singura caracteristică comună a celor două firi, cea dumnezeiască și cea umană, este rațiunea întrucât omul a fost făcut „după chipul” (Facerea 1, 26) lui Dumnezeu,“adică gânditor și liber” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea IV-a, cap 4), și “după asemănarea” (Facerea 1, 26),“adică desăvârșit în virtuți atât cat este cu putință firii omenești” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea IV-a, cap 4), căci formă au doar cele materiale din Univers, iar Dumnezeu fiind mai presus de Univers nu are cum să aibă formă.

Astfel Sfântul Ioan Damaschin, spune: “așadar, Cuvântul lui Dumnezeu s-a unit cu trupul prin intermediul minții, care stă la mijloc între curățenia lui Dumnezeu și grosolănia trupului. Căci mintea este puterea conducătoare a sufletului și a trupului. [...]Mintea s-a făcut lăcaș Dumnezeirii unite cu ea după ipostasă, după cum și trupul” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea VI-a, cap 6.)

Sf. Ioan Damaschin, în “Dogmatica”, în Cartea II-a la cap 12, mărturisește: “Lumea spirituală este înrudită cu El, căci înrudită cu Dumnezeu este firea rațională care se poate sesiza numai cu mintea.”Astfel în om “[…]Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală, prin natura sa invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală, fără de formă; se servește de un corp organic și ii dă acestuia puterea de viață, de creștere, de simțire și de naștere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet. [...] Trebuie să se știe că facultățile oricărei viețuitoare se împart în facultăți sufletești, facultăți vegetative și facultăți vitale.

Hristos Domnul spune clar că "Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic” (Ioan 6, 63) subliniind că măreția omului, "chipul si asemănarea" (Facerea 1, 26-27) lui cu Dumnezeu este exclusiv în sufletul său. Trupul omului (ca și cel al animalelor), e făcut din pământ ca "să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat” (Ecclesiaticul 12, 7). Învierea morților (Marcu 12, 25) va fi cu trup și suflet la a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Tot Domnul ne avertizează "Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28.)”

Idei acceptabile, dar în spatele cărora mustește mesajul evoluționist potrivit căruia omul a fost inițial un fel de mamifer primat, un animal pur și simplu, care la un moment dat (ziua a 6-a, pentru aceștia o eră geologică) a fost făcut „om” cu suflarea dumnezeiască, idee exprimată clar de către medicul Kalomiros, reeditat cu asemenea blasfemii la editura Deisis.

vezi continuarea ...
Reply With Quote