[laurastifter]

În prealabil postat de ai2

Doctrinele pe care crestinii le catalogheaza drept ateiste, sunt mai degraba sisteme de tip faraonic. Oamenii se cred zei pe pamant. Fie ca e vorba de "comunisti" sau fascisti, liderii lor aveau intotdeauna dreptate. Asa cum se intampla si cu Papa. Un sistem ateu nu numai ca ar permite, dar chiar s-ar baza pe metode de corectie a propriilor idei. Aruncarea la gramada a dusmailor in lagare de exterminare seamana cu o vanatoare de vrajitoare. Ateii au nevoie de argumente, iar simplul fapt ca esti bogat sau te afli la un moment dat pe strada nu e suficient pentru a fi vinovat, asa cum se intampla in timpul "comunismului". Pun ghilimele pentru ca, evident, practica si teoria au fost lucruri destul de diferite. Ideea ca toti oamenii sunt egali este cat se poate de contrastanta cu evolutionismul care spune ca exista indivizi mai mult sau mai putin adaptati la mediu.
Uita-te putin pe forum la topicuri mai delicate. Crestinii sunt cei care adopta ideile radicale, in timp ce ateii sunt foarte liberali, ceea ce nu se poate spune despre comunisti.
Un alt argument pentru non-ateismul comunistilor (pe care nu are rost sa-i impart in stalinisti/leninisti/etc) este faptul ca genetica a fost decretata stiinta chiabura si declarata falsa. Cam cum fac crestinii cu evolutionismul. Ce motive ar fi avut un ateu care isi bazeaza multe argumente pe evolutionism sa respinga genetica, una din cele mai clare dovezi pentru evolutie? Si de ce ar fi inlocuit-o cu o pseudo-stiinta care a infometat milioane de oameni (si semana cu inteligent design)?
Comunistii au imbratisat ideologia ateista atat cat le-a convenit. Spune ateismul ca nu exista fiinta superioara? Perfect, luam noi locul zeilor! Asta nu e o atitudine ateista!
O alta manifestare religioasa era de exemplu 23 august sau echivalentul rusesc. Cuvantarile de lauda aduse conducatorului iubit sunt foarte similare in idei cu cele crestine (or fi si cu cele musulmane de exemplu dar pe acelea nu le cunosc prea bine). Conducatorul era iubit, atotputernic (sau cel putin mai puternic decat imperialismul capitalist), atotstiitor (securitatea era mereu atenta), ori asemenea manifestari nu sunt nicidecum speficice ateismului. Comunistii s-au autoproclamat zei pe pamant, avand inclusiv drept de viata si de moarte asupra "supusilor".
Eu incerc sa va convin prin argumente ca am dreptate, nu cu arma in mana, asa ca teroristul crestin despre care e vb in acest topic.
E drept ca au mai daramat si biserici comunistii dar asta ar fi facut si adeptii altor culte. Nu trebuie sa fii ateu ca sa darami biserici.
Ma opresc deocamdata aici.

O caracteristică specifică tuturor regimurilor totalitare este existenţa cultului personalităţii dictatorului. De aceea, unele practici comuniste vă par religioase.
Ateismul (a nu se confunda cu ideea de cult al personalităţii) este concepţia potrivit căreia Dumnezeu nu există. Negarea Divinităţii (ateismul) constituie una dintre principalele caracteristici ale ideologiei comuniste. Astfel, aşa cum v-a atras atenţia şi un alt creştin de pe forum, aveţi tendinţa de a confunda credinţa religioasă cu manifestările tipice oricărui regim dictatorial caracterizat prin practicarea cultului personalităţii conducătorului. Ideea de religie - dacă ne gândim în special la credinţele monoteiste - presupune credinţa într-o Fiinţă supremă transcendentă, iar cultul personalităţii dictatorului este doar o practică politică, total diferită de credinţa în Divinitate. Conducătorii partidelor politice extremiste, chiar dacă erau linguşiţi şi veneraţi prin manifestări "religioase", nu se considerau drept divinităţi. Ei nu pretindeau că ar deţine vreunul dintre atributele specifice Divinităţii (atotputernicie, ubicuitate etc), ci doar cereau să fie elogiaţi, să li se dedice acel cult al personalităţii şi, în primul rând, să fie recunoscuţi drept conducători politici.

Aşa cum am mai spus şi aşa cum ştiţi prea bine, ideologia comunistă este fundamental atee, negând orice formă de credinţă religioasă. Potrivit acestei ideologii ilogice şi antiumane, religia ar constitui doar un "opium al popoarelor" (Marx), o stare de ignoranţă opusă ştiinţei.
Chiar şi în şcoli, educaţia religioasă era, în perioada dictaturii comuniste, strict interzisă, iar copiilor li se inocula ideea potrivit căreia religia ar fi contrară ştiinţei. Ei erau îndoctrinaţi, de la cea mai fragedă vârstă, cu "ateismul ştiinţific" şi cu materialismul. Propaganda ateistă şi persecuţia împotriva creştinilor era atât de puternică în acea perioadă, încât unii dintre părinţii credincioşi se temeau să le vorbească propriilor copii despre Dumnezeu, pentru ca aceştia să nu spună la şcoală că sunt educaţi în spiritul creştinismului.
Slavă lui Dumnezeu că acele vremuri s-au sfârşit!