Citat:
În prealabil postat de gpalama
Citeste-l pe Cuviosul Iosif Isihastul sa vezi cu adevarat ce inseamna DUHOVNICIA.
|
AMIN!
Foarte bine ati facut ca ati recomandat si reamintit!
Permiteti-mi sa adaug si eu o scurta marturisire.
Eram candva pe punctul de a crede ca incep sa fac o mare scofala, studiind cu sarg carti de teologie si facind multe alte ispravi. Nu zic ca nu era bine ca studiam, au si cartile rolul lor. Insa imi scapa exact ce ii explicati lui Remus si asta ma facea sa prezint cam aceleasi simptome...:) Nu ca nu le-as mai avea si azi, pe unele, din pacate.
Iar atunci a binevoit Bunul Dumnezeu sa am o discutie cu parintele duhovnic, dupa spovedanie. La spovada ne centrasem pe altele...
Si tot vorbind cu parintele, il vad deodata ca se schimba la fata, ma priveste lung apoi imi zice scurt: "Sa citesti despre obstea lui Iosif Isihastul!"
Am luat-o ca porunca, fara sa inteleg bine de ce. Si, cautind sa fac ascultare, ma tot invarteam prin librarii, Sophia si celelalte dar nu gaseam cartea...
Si a trecut asa aproape juma de an... Iar intr-o zi, nimerindu-ma prin centru, dau ochii cu parintele. De cum ma vede ma intreaba: "Ai citit cartea?" I-am explicat ca nu am gasit-o si atunci parintele mi-a spus: "Vino cu mine, e aici, in libraria asta." Si spre uimirea mea, caci aveam impresia ca o cautasem mereu si acolo, parintele a luat cartea deindata din primul raft, fara nici o cautare prealabila. "Poftim! Citeste-o!..."
Cartea aceea m-a trezit.
Am plans mult, pe masura ce picau solzii de pe ochii mei.
Ma comparam pe mine cu ei, cu viata lor acolo....
Mi-a fost atat de rusine!
Binecuvantata rusine!...
Astazi, chiar daca n-am miscat mare lucru in directia cea buna, stiu macar ca am acel reper. Nu-mi mai arde de "sfintenie", cand stiu cum traiau cei din obstea lui Gheron Iosif.
P.S. Am pastrat un mic obicei de pe urma lecturii acelei carti. Uneori, cand micutii mei fac nazuri la mancare (cum fac copiii, deh) le zic precum Mosul in carte: "Asta ne-a daruit azi Domnul. Mancati cu bucurie si recunostinta!" Si, nu stiu prin ce minune, copiii nostri mananca linistit si frumos....:)
Doamne ajuta si multumiri, frate gpalama! Sa-i fie de folos si fratelui Remus. Si sa inteleaga cata dragoste ii oferiti...:)