Daca tot suntem la sectiunea referitoare la istoria Bisericii m-am gandit sa reamintesc entuziastilor faptul ca multi credinciosi se intreaba ce s-a intimplat intre momentul terminarii epocii apostolice si inceputul epocii patristice.Este o perioada de care se vorbeste foarte putin dar,dupa cum arata regretatul preot D.Fecioru,exista un corp intreg de manuscrise,reunite sub titlul ,,Scrierile Parintilor Apostolici"(Invatatura celor 12 apostoli,cele doua epistole catre corinteni a lui Clement Romanul,Didahia,epistola lui Barnaba si cele ale lui Ignatie Teoforul,epistola catre filipeni a lui Policarp al Smirnei,Pastorul lui Herma,Epistola catre Diognet,samd).Dupa cum arata reputatul teolog mentionat ,,scrierile Parintilor Apostolici fac tranzitie intre scrierile revelate ale NT si literatura patristica."Ele nu sunt scrise intr-un singur loc,ci pe tot cuprinsul Imperiului Roman,din Siria,Asia Mica si Palestina pana in Alexandria si Roma si prin urmare va pot oferi o imagine de ansamblu a vietii Bisericii Crestine a acelor timpuri.Se mai arata faptul ca unele dintre ele s-au bucurat de o asemenea pretuire in comunitatile de credinciosi din acele timpuri incat s-a pus problema includerii lor in canonul NT(fara a se limita la cazul celor doua epistole ale lui Clement Romanul).O sa inchei tot cu citat din parintele Fecioru in speranta ca samanta dorintei de a-i cunoaste va rodi:

,,Cu toate ca scrierile Parintilor apostolici sunt creatii ale unor imprejurari speciale ale epocii in care au aparut,ele sunt de o importanta deosebita;sunt oglinda,transmisa peste veacuri,a vietuirii crestine din primele doua secole;sunt marturii ale dragostei pana la jertfa suprema pt Hristos(...)Nu gasim in ele o teologie inalta dar descoperim in fiecare cuvant din aceste scrieri un suflet arzator pentru credinta-n Hristos,descoperim o inima plina de inflacarare pentru adevarul pe care l-au acceptat si in care cred;pentru ei Hristos este totul".

Spor la lectura si discutii ziditoare cat mai dese,aceste scrieri chiar merita citite,aprofundate si intelese prin traire in viata de credinta.Numai bine!