În prealabil postat de ioanna
Asa cum am acceptat modificarea Crezului, care este acelasi de la origini, insa explicitat si dezvoltat in timp, la fel pot sa accept unele nuantari in practica liturgica, acelea care nu afecteaza fondul si care nu sunt schimbari, ci reprezinta continuitatea si evolutia spirituala a vietii bisericesti. De exemplu, eu n-am sa ma separ niciodata de Biserica daca se modifica o formula liturgica , iar din „Aleluia, Aleluia, Slava tie, Dumnezeule” devine „Aleluia, aleluia, aleluia” , asa cum s-au separat crestinii rusi de rit vechi, pentru ca eu nu idolatrizez litera formularii, nu sufar de fanatism psihopatologic tipic sectar. Sfintii Parinti bisericesti ne-au aratat cum trebuie sa gandim, ei insisi fiind un exemplu in acest sens, deci pe mine nu m-ar cuprinde panica instinctuala ca n-as mai detine „Adevarul” daca s-ar ivi o situatie asemanatoare cu cea expusa, doar „mantuirea” nu depinde in exclusivitate de acel termen, asa cum nu depinde nici de cele treisprezece zile ce separa celebrarea pe ritul vechi, de cea pe ritul nou, a acelorasi sarbatori. Ruperea deliberata de corpul ecleziastic ,de stradania comuna a bisericii si inchiderea ermetica intr-o grupare religioasa (supusa diviziunilor multiple), e cu siguranta ceva ce trebuie sa evitam.
Schisma calendarului ramane un exemplu tipic de fundamentalism religios, dat ca exemplu si analizat in orice carte despre istoria Bisericii , deoarece fanatismul impiedica gandirea logica. Postarile amicului cz400 si a altora care s-au perindat pe aici stau marturie in acest sens, doar au fost pagini intregi de argumente logice, chiar nu zic ca n-au fost elemente logice, insa generate conform standardelor obsesiei(calendarul).
E bine sa citesti si replicile de doi bani, nu se stie niciodata ce te poate "lumina".
|