Citat:
Am întîlnit cazuri deosebit de grave de-a lungul timpului.
Copii cu probleme de piele foarte urîte, orice contact este un chin pentru ei.
Copii cu afecțiuni psihice și / sau psihice, cine are tăria poate să-i vadă la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică și la Protecția Copilului. Majoritatea sînt abandonați sau orfani sau smulși de la familiile lor care i-au traumatizat.
Mai este cazul lui Nectarie, unic, lui lipsindu-i o parte din esofag și din trahee - adică nu a mîncat niciodată normal și respiră printr-o canulă înfiptă în gît.
Copii din toată lumea care suferă de foame, de sete, lipsiți, abuzați, care de multe ori nici nu ajung la vîrsta tinereții.
Deci vorbesc doar despre copii aici. De ce atîta suferință pentru ei? Din cauza păcatelor înaintașilor, ale părinților?
|
Surprinzator, dar modul de gandire iudeo-crestin va evita intotdeauna sa priveasca aceasta situatie tragica din perspectiva copilului. Dreptului copilului.
Este evident ca daca avem o cauza de natura fiziologica sau un parinte abuziv, copilul va suferi (chiar un Adam care a corupt natura umana). Asa cum apa evident ca este uda.
Problema insa este una de natura morala, nu cauzala. Cum este posibil ca o fiinta nevinovata sa se nasca in suferinta sau intr-un mediu pervertit care o perverteste? Iar alt copil nevinovat beneficiaza de sanatate, parinti afectuosi, sansa la educatie religioasa?
O nevinovatie este superioara sau inferioara altei nevinovatii?
Un copil se naste in "poporul ales" iar altul se naste in "popor idolatru".
Exista totusi o explicatie la lipsa unei explicatii iudeo/crestine. Un raspuns rational la aceasta problema de natura morala ar presupune o revolutie dogmatica. Un demers de neconceput. Asa ca este mai simplu sa se apeleze la o "ratiune de neinteles".
Dumnezeu nu ne invata sa avem grija ca altii sa nu pacatuiasca pentru ca nu cumva sa suportam consecintele pacatelor lor, ci eventual sa-i ferim pe ei insisi de ei insisi.