Citat:
În prealabil postat de Simply_me
Fie sa recunoastem sau nu...cu totii ne folosim de aceasta patima.....”indreptatirea de sine” si exemple sunt o gramada: Nu merg la biserica ca nu suport sa se uite lumea la mine, nu postesc pt ca nu pot, nu ma rog pentru ca sunt obosita si ....tot asa.
Indreptatirea de sine face parte din pacatele sinelui, din iubirea de sine se naște mai întâi: mila de sine, cruțarea de sine, îndreptățirea de sine, mulțumirea de sine, trâmbițarea de sine. Imi amintesc ca la o predica un parinte a spus ca indreptatirea de sine este indiavolire. Sa fim foarte atenti vorbesc in primul rand pentru mine ca de foarte multe ori ma trezesc ca fac acest pacat chiar si cu lucruri banale de ex nu am facut curat findca am fost plecata, cand defapt sunt mototoala, puturoasa.
|
În general sunt de acord cu semnalul de alarmă pe care îl dai, totuși nu ar trebui să fim prea aspri cu noi, cred eu, ca în exemplul tău despre curățenie... Până la urmă nu trebuie să fim niște roboței, tot timpul în priză... Dacă într-adevăr sărim prea des pentru rugăciune, sau credem că suntem cu adevărat leneși, putem să ne spovedim și să primim un canon care să ne ajute să scăpăm de aceste omisiuni/ obiceiuri proaste/ păcate... Desigur, cel mai evident pas de făcut este să luptăm, cu voință, împotriva proastelor obiceiuri...
Sper să nu greșesc, cred că am mai scris și pe topicul cu programul dezordonat că, de exemplu, nu am ore fixe de rugăciune, așa cum ne recomanda cineva.... Oare sunt în rătăcire?