Poezii de Dorina Stoica
Suferință
În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniți de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniți atât de tare!
Sufletul meu, dantelă fina
Țesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncați azi în tină?
De ce-l aruncați în noroi?
Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puțin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, ușa la care
Am plâns si-am batut an de an.
Durere de mamă
Cum stai lângă cruce
Maica Preasfântă
Plângând pe Fiul iubit!
Încerc să trăiesc
Durerea de mamă
Ce-și vede singurul fiu
Răstignit.
De este durere mai mare
Vor spune pietrele reci
Căci fiul e tot pentru mamă,
Durerea e-aceiași în veci.
Azi ca și atunci, lânga cruce,
Fațarnic iertăm,
Tot fățarnic iubim.
Găsim un creștin
Cu mai multă credință
Și-n Vinerea Mare
Îl răstignim!
Rugăciune
Tu poți, Doamne, într-o clipă
Din om ca să faci nimic,
Dar îl lași să se întoarcă
Și-i dai harul câte un pic.
Poți, Doamne, s-aduci pace,
Împacare între noi.
Poți să învii pe cel ce zace,
Ne poți scoate din nevoi!
Tu poți bogății și ranguri
Să dai omului, de vrei,
Dar mai poți ca, într-o clipă
De la dânsul să le iei.
Și la fel ca Iov, sărmanul,
Pe o groapă cu gunoi
Să îl laude pe Domnul
Și când sunt bolnavi și goi.
Tu ne-ai scos din iadul roșu,
Dumnezeule preasfănt.
Adă, Doamne, bunăstare
Și împăcare pe pământ!
.....................
C-au facut din astă țară
Un pământ al nimănui
Și s-au pus pe dânșii iară
Mai sus decât voia Lui!
Odihna
Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
și mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalți ușor,
pe fir de gând purtată.
Aș vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
și... să mă lași,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!
Dacă aripile-mi sunt rupte
În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt și m-a durut.
Atât de mult m-am înalțat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt și m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputința să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor și nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!
Nu pot să uit
Nu pot cănd frunza cade,
Să nu găndesc la tine
La anii cănd alături
Mi-ai fost la rău si bine.
Nu pot să uit degeaba
Timpul trece, trece...
Degeaba bate văntul!
În ploaia toamnei rece
Ce-mi biciuie obrazul
Nu stiu de răd sau plâng.
Vreau să te scot din minte
Din toamna-mi să te alung.
Din ochi curg lacrimi grele
Spre cearcăne adânci,
Râu liniștit, ce cade
Bezmetic de pe stănci!
Rugăciune
Am strigat spre tine Doamne,
Am strigat în psalmi și-n rugă.
Am strigat atăt de tare
Ca m-au luat cei răi la fugă!
De-ai citi la mine-n suflet
Și-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!
Iubesc din suflet fratii,
Aș vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinți în pleoape!
Nimeni nu îmi înțelege
Dorul inimii și focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.
Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.
Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Și te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepsești pe ei!
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipâ doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
Daruri
Sunt zile, în care
Sunt strună,
Pe care se cântă
Discret
O muzică lină
Și sfântă
Asemenea unui
Sonet.
Sunt nopti
Minunate în care
Vin îngeri
Cu care vorbesc.
Sunt zile în care
Fierbinte
Pe toată lumea
I U B E S C!
Cum este azi
Daca cel credincios e nebun
Cel bun cum e oare?
Trăim într-o lume în care
A fi ticălos e-o onoare
Iar cinstea? E viciu suprem.
Se fura, se minte, se înșeală.
Din zorii de zi pănă în seară
Iar cinstea? E viciu suprem!
Iubirea de țară? E desuietă!
Onoarea?... E mască de bal!
Se află la locuri de cinste
Tot ce-i urăt si murdar.
La Tine-i nădejdea, speranța,
Ridic ochii triști către cer,
Maică Curată si Sfăntă
Mu ma lăsa să pier!