Citat:
Īn prealabil postat de Laura19
Multumesc pentru raspunsuri.
Da, mersul la biserica si rugaciunea; da. Trebuie sa recunosc ca sunt cam paralela. Cand eram mica stiu ca ma rugam si il mai trageam de mana pe tata sa mergem la biserica. Dar asta a fsot cand eram mica. M-am departat mult de la biserica si de la ortodoxie. Nici n-am fost crescuta intr-un mod religios. Nu am nici icoane, nici biblie, nici carte de rugaciuni nimic in casa. Ba parca am o bibile mica dar n-are cruce pe ea. Nu cred ca e ortodoxa. Nu mai stiu sa ma rog si intr-un fel imi e si rusine, adica eu cu pacatele mele in spate si cu ratacirea mea sa ma rog pentru mai bine. Plus ca am inteles ca nu se asculta rugaciunile daca nu esti spovedit sau asa. E adevarat?
N-am deschis acest topic ca sa imi judec parintii, l-am deschis ca sa vad cum sa ii ajut si sa ma ajut. Sa fie clar. Am incercat sa discut cu ei, am incercat de toate cu ei si nu ama juns la nici un rezultat. Nu stiu ce sa mai zic. Mai astept pareri/sfaturi.
Multumesc.
|
Laura, eu am cunoscut pe pielea mea ceea ce se intampla in familia ta. Alcoolul distorsioneaza complet modul de perceptie a realitatii, pentru fiecare membru al familiei. De aici si reactiile irationale pe care la are tatal tau atunci cand consuma, si starea emotionala extrema a mamei tale.
Vreau sa-ti spun doar atat: aveti nevoie de ajutor calificat. Nu numai tatal tau, dar si tu si mama ta. Eu l-am cautat atunci cand am inteles ca nu pot sa fac fata singura unei asemenea situatii. Sunt, cu siguranta, grupuri de sprijin pentru Alcoolicii Anonimi si pentru codependenti in Toronto. Incearca sa gasesti unul. Ei iti pot explica adevarul despre alcoolism. Impreuna cu ei, dar mai ales cu Dumnezeu, ei va pot ajuta pe tine si pe mama ta sa duceti lupta cea buna.
Domnul sa va binecuvanteze si sa va poarte de grija!