[Mihnea Dragomir]

Prima dată am ajuns la concluzia că arhitectul care a proiectat casa în care locuiesc a fost un bou imediat după ce m-am mutat. Numai un bou ar fi putut să adopte soluţia WC-urilor cu evacuare prin pardoseală, astfel încât evacuarea de la vecinul de sus înţeapă conducta verticală în baia mea de serviciu, evacuarea din baia mea de serviciu înţeapă aceeaşi conductă la vecinul de jos etc. Drept care am înlocuit toată conducta verticală. Am cumpărat, bineînţeles, WC-uri noi, cu evacuare normală. Am rămas fiecare cu găuri în planşeu, pe care a trebuit să le zidim. Distracţia a durat aproape o săptămână şi a costat zeci de milioane. Pentru ca, în final, să constat că noile W.C.-uri nu pot fi puse pe vechiul amplasament, deoarece branşamentul lateral, chiar cu racord flexibil larg răspândit azi, ocupă mai mult loc decât ocupa vechiul sistem, în care evacuarea se făcea prin "piciorul" vasului de WC. Cu noul amplasament, spaţiul dintre vasul de WC şi uşa băii de serviciu s-a micşorat aşa de mult, încât de fiecare dată când merg la baie trebuie să fac de două ori echilibristică: mai întâi, când intru, ca să închid uşa, pe urmă când ies, ca să o deschid, deoarece întregul spaţiu are 1,8 mp. Acuma aş vrea să revin la vechea soluţie, dar nu mai am nici banii, nici dispoziţa să chem din nou echipele de zidari, căcănari etc necesare ca să ajung de unde am plecat.

Se spune că oamenii sunt de trei feluri: cei foarte deştepţi, care învaţă din greşelile altora. Cei deştepţi, care învaţă din propriile greşeli. Şi mai sunt proştii: acei oameni care nu învaţă nici măcar din propriile greşeli.

A doua oară când am avut convingerea că arhitectul a fost un bou s-a întâmplat chiar în primăvara aceasta. Spuneţi şi dv, cum e posibil ca în podul (locuibil) al unei case să existe lucarne, când de la Neckermann la Bucur Obor toată lumea ştie că soluţia optimă sunt ferestrele de mansardă care se deschid prin basculare ? Drept care, la început de aprilie, am chemat muncitorii să decupeze o parte din acoperiş şi să instaleze o mare fereastră din aceea, de tip Velux, cum văzusem prin reviste. Eram mulţumit acum (deşi cu buzunarele goale): aveam mult mai multă lumină şi arăta bine. Dar a venit vara. Lumina difuză a lucarnelor, care mi se părea insuficientă şi ciudată prin jocul ei de umbre, a fost înlocuită cu senzaţia că sunt într-o seră. Soarele îmi bătea direct în cap, iar temperatura podului meu crescuse enorm din cauza efectului de seră, încât aerul condiţionat nu mai face faţă. Nu mai spun de obiceiul execrabil al porumbeilor şi, mai nou, pescăruşilor de pe acoperiş de a-şi face nevoile pe super-fereastra mea de mansardă: îmi vine să plâng cu cârpa în mână de fiecare dată. Acuma, caut un fel de draperie, care să îmi acopere pe interior fereastra de mansardă. Practic, am să am tot lumina vechilor lucarne, doar că am să plătesc mai mult pentru aclimatizare.

În prezent, mă gândesc: ce o fi fost în capul arhitectului când a proiectat dormitoarele spre stradă, unde e mai mult zgomot, iar bucătăria spre fundul curţii, unde este linişte ? De astă primăvară până acum am mai strâns câteva milioane: oare nu ar fi bine să fac un nou "upgrade" şi să mut bucutăria spre stradă şi dormitorul spre fundul curţii, ce ziceţi ?