Citat:
În prealabil postat de Demetrius
[b]20. M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.(Gal2,20)
|
În citat se referă la pocăința de după botez, nu toți care citesc Faptele Apostolilor devin un Sfânt Apostol Pavel, chiar dacă sunt mulți care cred despre ei asta.
Facultatea de teologie în prezent din păcate presupune
mai mult un proces intelectual, de acumulare de cunoștințe decât unul moral duhovnicesc, de multe ori se confundă teologia cu filosofia.
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Da, pentru clerici totdeauna judecata va fi mai aspra. (Iac3,1)
Ati amintit despre juramantul absolvirii studiilor teologice ca e prea dur pentru unele profile, insa versetele acestea va contrazic, ca si cuvintele dvs care recunosc "primirea talantilor".
Aici atribuirea vesmintelor preotesti(hirotonirea), dar chiar si numai studiul(!), este asemanatoare cu impartirea talantilor (talantii insemnand maari valori, 1(unu) talant = 49,077kg aur ) care cer rod pe masura cu "investitia", iar cei care obtin rod beneficiaza de credit, acestora cerandu-li-se si mai mult.
|
Secția pastorală e cea mai grea de la teologie, dar și acolo să aplici jurământul la unul care devine primar sau are altă meserie e deplasat, de aia ar trebui numai de la diaconi în sus sau de la o treaptă bisericească să se depună.
Un pictor bisericesc, o femeie de la asistență socială, unul care are licență în mecanică dar face un master de teologie nu au studiile de la pastorală, nu li se dă în răspundere pastorația oamenilor, e cam deplasat să pui pe umerii lor o răspundere mare precum cea din jurământ pt că instruirea lor e limitată.
Nici măcar dacă ai teologie didactică nu poți fi preot, trebuie să faci teologie pastorală, părintele Necula recunoștea că meseria de profesor de religie era un fel de cenușăreasă în care ajungeau tipi care nu reușeau pe altundeva, intrau la predat religie.
Iar secția de teologie pastorală e parazitată de tot felul de oameni, cu medii de 5-7 chiar, nu se poate spune despre toate miile de absolvenți de teologie din anii 90 încoace , că sunt vrednici sau sunt
chemați, unii au ajuns primari, brokeri, antreprenori, n-au nicio taină cu Biserica, facultatea de teologie era băgată pe acolo să fie sau s-au dus împinși de rude de la spate.
Înainte în perioada Apostolică erau chemați oameni aleși special de apostoli dintre cei mai vrednici dintr-o cetate, acum nu se duc cei mai vrednici la teologie, treaba cu binecuvântarea duhovnicului e pur formală, sau uneori chiar duhovnicul trimite la preoție pe unul care a trăit în păcate trupești sau în alte forme, îl învață să ascundă lucrul ăsta la episcop.
Acum admiterea la teologie e un fel de
lasă-i să vină cât mai mulți să ne luăm salariile de profesori, asistenți, lectori, conferențiari de la Ministerul Educației, că altfel ni se închide secția de teologie pe la Facultăți fără tradiție în teologie .
Se duc la teologie pastorală și tipi pe la 40 de ani, unii divorțați sau în n relații care n-ar putea fi hirotoniți, sau chiar și atei care cred că Biserica poate fi distrusă mai ușor din interior, de aia Biserica trebuie să fie foarte exigentă cu cine ajunge să fie admis.
Știi cum ar fi cazul de
oameni chemați la teologie, dacă ar veni
episcopul personal sau un stareț îmbunătățit să zică, ”tu, tu,tu și tu ați fi buni, veniți dacă vreți”, după ce-i știe de pe băncile gimnaziului și le-a observat traiectoria.
Chemat e IPS Teodosie, căruia i-a făcut chemare specială Preafericitul Teoctist când i-a spus, acceptă că e de la Dumnezeu chemarea, sau părintele tânăr din Franța îmi scapă numele, pe care l-a chemat mitropolitul Iosif personal să ia preoția.
Nu oricine face teologia chiar și pastorală e ”chemat”.