Citat:
În prealabil postat de eduardd
Totodata cunosc o maicuta ( acum s-a mutat la Domul) ce a fost alungata din manastire ( pe vremea lui Ceausescu) DAR a continuat sa traisca in lume ca si la manstire. Si-a facut chilie din propria casa. Ingrijea batranii, sfatuia tinerii si umbla mereu imbracata in negru si cu batic pe cap. Odata am intrebat-o, maicuta de ce ai ales acesta viata? Mi-a spus ca monahul ramane monah ( si in lume) daca acesta doreste cu adevarat chiar daca a fost alungat..
|
...Mda!,am inteles aluzia,dar tot nu gasesc temeiul unor astfel de remarci care sa va justifice credinta,si nu judecata.Si,bine spus,a fost odata...pe timpul lui Ceausescu,caci de la revolutie incoace,nu doar societatea a suportat atatea schimbari,ci si cadrul monahal.Cat despre maicuta care si-a facut din casuta ei loc de traire monahala in societate,este ceva,dar ce se facea daca era data afara din manastire la 19 ani si nu avea casuta ei ci hoinarea pe drumuri neintelese?Dar,la acea varsta nu cred ca ea concepea sa-si duca in continuare calugaria in lume,varsta nu-i permitea aceasta,imaturitatea si organismul construit spre alte aspecte sociale,firesti,de altfel.
Deci,pana una alta,tot subiectivi ramanem,si nu judecam ;"de ce a trebuit sa o dea afara din manastire"...ci de ce a facut altceva dupa ce a fost alungata.Totul tine de rautate si viciu,si nicidecum de credinta si desavarsire,iar un suflet de parinte,de mama ori de tata,ar trebui sa inteleaga aceasta mai presus de toate aceste teorii care nu fac decat sa scuze ura si nepasarea dintre noi...care aduc cu sine lipsa de intelepciune si moralitate.