Citat:
|
În prealabil postat de costel
Cand omul nu poate vedea in durere nici un sens sau scop, este firesc sa cedeze si sa fie cuprins de deznadejde. O vede ca pe o mergere dureroasa catre nimic. Cand, insa, o considera mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu, o poate valorifica pozitiv si incadra in perspectiva desavarsirii lui duhovnicesti. Precum plantele, observa Sfantul Grigorie Palama, trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire.
|
Intradevar, durerea, suferinta venita asupra noastra , reprezinta dusul rece intru trezirea din nepasarea si indolenta in care zacem. In mod normal si firesc , toate ce vin asupra noastra sunt consecinta propiei mocirliri in lungul sir al patimilor si fara de legilor ce ne marcheaza existenta. Nesimtirea se-nlatura cel mai eficient prin simtirea directa a durerii trupesti si sufletesti. Spunea cineva foarte bine, ca cea mai buna filozofie si cea mai cu folos, este gandul la moare si chiar asa si este !