Ratiune si Credinta
Inteligenta umana poate sa-si dea consimtamantul in doua feluri:I.Cand este miscata de catre obiect,si la randul lui distinge doua cazuri:1.Cand Obiectul este cunoscut el insusi de mod inmediat, ca Primele Principii, 2.Cand este cunoscut prin deductie,ca o concluzie. Aceste cazuri sunt STIINTA,cunoasterea prin Ratiune.
Dar,Inteligenta poate de asemenea sa-si dea consimtamantul intr-un alt mod,nu determinata de catre Obiect,ci inclinata catre o judecare prin Vointa. Daca rezultatul se da cu rezerve ,este o OPINIE(de ex."Eu cred ca.........").Dar daca se afirma de un mod absolut, este un ACT DE CREDINTA.
Tratand Credinta in acest ultim inteles,distingem doua tipuri:1.Nefondata in niciun motiv rational,ci doar in sentiment si vointa.Aceasta este credinta de tip Lutheran,sau Credinta-Practica a lui Kant,Credinta-Filosofica a lui Jaspers, pe care Kirkegaard o defineste cu buna-dreptate un "salt in ABSURD".Este o credinta Oarba ,nedemna de un OM a carui functie principala este LUMINA RATIUNII.De aceea aceasta gandire,numita FIDEISM nu se gaseste decat in filosofiile si theologiile care dispretuiesc RATIUNEA UMANA,negandu-i posibilitatea de a cunoaste Adevarul in plan Metafizic.
Dar pe langa aceasta,mai exista un tip de Credinta: LIBERA si RATIONALA. Bazata pe perceptia Motivelor Obiective.Motive RATIONALE si SOLIDE,dar care nu obliga ca in cazul STIINTEI. SUNT-parodiindu-l pe Leibnitz- RATIUNI SUFICIENTE NON-DETERMINANTE,deci lasa loc liber Vointei."NU AM FI CREZUT DACA NU AM FI VAZUT NECESAR SA CREDEM,si NU CREDEM DACA NU VREM!! "(Sf.Toma d'Aquino)
Exista Adevaruri de Credinta la care se poate ajunge si numai prin Ratiune,prin deductii filosofice.De exemplu Existenta lui Dumnezeu,faptul ca el este UNUL,BUN,ADEVAR,FRUMUSETE,INMUTABIL,NECREAT,ETERN, CREATOR,SUVERAN,NECESAR,se poate DEMONSTRA,dupa cum spune marele filosof Toma de Aquino,prin RATIUNE,prin FILOSOFIEsi acestea la randul lor tind spre Adevarurile Revelate, Theologice,DE CREDINTA:TRINITATEA,INTRUPAREA etc........ Dar revenind la cele demonstrabile prin ratiune:desi majoritatea dintre noi le stim prin credinta de la parinti,ajunsi la varsta Intelepciunii si daca avem dotarea necesara NU AVEM NICI O SCUZA DE A NU INCEPE CERCETAREA FILOSOFICA PENTRU A LE DEMONSTRA SI INTELEGE, fiindca intotdeauna cand se da optiunea ca acelasi lucru sa fie crezut sau inteles, se prefera sa fie INTELES.
Mai mult,CREDINTA este necesara doar pe pamant,unde Dumnezeu Nu este Evident . Ceea ce este evident nu este nici crezut si nici demonstrabil.De aceea, in CER ne vom bucura de VIZIUNEA BEATIFICA,DIRECTA,EVIDENTA,deci nu va fi nevoie de credinta, cum nici Isus Cristos fiind Dumnezeu, nu are credinta,fiindca il vede pe Tatal Fata-in-Fata.
|