View Single Post
  #15  
Vechi 19.05.2013, 22:39:42
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.860
Implicit Mamă a șapte copii, stâlp de familie creștină - Otilia Bălinișteanu

Într-o societate cu valorile tradiționale răsturnate, a vorbi despre familie pare azi un pic desuet și deloc la modă. Există, însă, chiar lângă noi, oameni ce țin în picioare această construcție din care ne hrănim cu dragoste și cu energie. Varvara Florariu, preoteasă, mamă a șapte copii, cu o poveste de viață cutremurătoate, reprezintă un model de urmat în orice comunitate creștină.
A crescut șapte copii și a ocrotit alte sute, ca educatoare. A trecut prin grelele încercări ale unui cancer recidivant, prin cinci intervenții chirurgicale chinuitoare și prin lungi și devastatoare perioade de chimioterapie. În urmă cu doi ani a traversat, alături de copii, un alt moment teribil: aflat la limita dintre viață și moarte, soțul, părintele Vasile Florariu (Belcești – Iași), a avut nevoie de un transplant de ficat pentru a supraviețui. Prin toate a trecut cu rugăciunea, dobândind calm, tărie și mărturisind răspicat nesfârșita bunătate a lui Dumnezeu. Căci, spune ea, doar Dumnezeu i-a dat putere să biruiască toate necazurile vieții. “Mereu ne-a povățuit, și pe mine, și pe copii: “Lasă, dragă, trece și asta”. Mereu spre tăcere, răbdare și iertare”, spune părintele Vasile Florariu. Firescul, blândețea, dragostea de biserică, milostenia, puterea de sacrificiu de care a dat dovadă, toate au rodit nu numai în familie, ci și în parohiile prin care a trecut. Femeile i-au urmat modelul și s-au apropiat de Dumnezeu, întărindu-se în credință. “De la ea am învățat ce înseamnă milostenia. Duminica, în general, hrănește câte un suflet, un bătrân, un copil și, deși acasă uneori ne adunăm la masă 16, mama zice: "Unde sunt atâtea guri, mai încape încă una". E ca o albină, nu stă locului nicio secundă; ar fi în stare să hrănească tot satul dacă ar ține-o puterile”, povestește Iustina, una dintre fetele familiei Florariu.
“Copiii, niște daruri de la Dumnezeu care nu pot fi refuzate”
S-au cunoscut în 1979, la biserica din Belcești, de lângă Iași. Vasile Florariu - proaspăt absolvent al Seminarului teologic, ea, Varvara - tânără educatoare. Deși cadrelor didactice le era interzis de către regimul comunist să frecventeze biserica, Varvara, crescută într-o familie de creștini curați, n-a încetat să participe la slujbele religioase, indiferent de riscuri. “Ea a avut în sânge înclinația aceasta spre a-L iubi pe Dumnezeu, spre răbdare, spre înțelepciune”, spune pr. Vasile Florariu.
S-au căsătorit, au trecut prin greutățile de început ale primei parohii la Lișna (jud. Botoșani), iar apoi, rând, pe rând au venit copiii. Deși trăiau extrem de modest, într-o casă în care au stat multă vreme la lumina lămpii, a considerat fiecare copil ca pe un dar de la Dumnezeu. Niciodată nu s-a gândit să renunțe la sarcină; simțea fiori numai auzind asemenea sugestii. Și ei, copiii, darurile lui Dumnezeu, au venit, unul câte unul: Alexandru, Ionuț, Andrei, gemenii Iustina și Emanuel.
În 1989 s-au mutat la Belcești, luând viața de la capăt. Fără casă, cu condiții de locuit dificile, cu greutățile unei parohii noi. Aici s-au născut și ceilalți doi copii: Teofil și Paula. “De-a lungul anilor am avut parte de multe răutăți. Ni se spunea că suntem sectanți sau țigani, că numai ei cresc atâția copii. Dar n-am avut timp să le auzim. Noi ne-am bucurat de fiecare dintre ei și am înțeles, amândoi, că sunt niște daruri de la Dumnezeu care nu pot fi refuzate“, spune zâmbind, părintele Florariu.
Plecat mereu cu treburile parohiei, pe șantiere, părintele știa că lasă acasă un stâlp, o mână de fier care ținea cu fermitate nu doar familia, ci și gospodăria. Mama a crescut cei șapte copii, dintre care doi gemeni, cu nesfârșită dragoste, cu principii de viață sănătoase și cu încredere că numai prin rugăciune vor izbândi. Tenacitatea, răbdarea, credința și puterea de a lupta sunt, pentru copiii familiei Florariu, repere dobândite de la mama, după care toți și-au ghidat viețile. “Mama e un model de urmat. Și când spun model mă gândesc la iubirea ei, la tăria de a înfrunta cancerul și de a lupta pentru viață, pentru a fi lângă noi, copiii, la îndemnurile de a stărui în rugăciune, de a pleca genunchii pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate în familie sau în viața personală a fiecăruia dintre noi. N-a fost o mamă doar pentru noi, cei șapte frați, ci și pentru copiii ei, de la grădiniță. Țin minte cum ducea zilnic cozonac, colăcei ori dulciuri și împărțea în pauza de masă copiilor lipsiți. Ba unora dintre ei le cumpăra caiete, carioci, jucării. Am avut bucuria s-o am educatoare pe mama”, povestește Emanuel.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 19.05.2013 at 22:42:17.
Reply With Quote