[geo.nektarios]

Eu prefer un al mod de rugaciune, cel care ma linisteste si de care vorbeste si Sf.Vasile cel Mare: rugaciunea simpla izvorata din inima si credinta fiecaruia!
Dumnezeul nostru nu are nevoie de formulari „magice” sa Il impresionam, adica sa fim niste „lingusitori” sa Ii spunem mii de formule si adresari cat mai pompoase... ci „inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”, nu o va pedepsi, nu o va lepada de la El, caci „Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima lui”!!!
De aceea bine este sa Ii spunem lui Dumnezeu EXACT ASA CUM SIMTIM sa I ne adresam, in simplitatea si incultura noastra! Nu cu obraznicie si nesimtire, ci simplu si smerit dar cu sinceritate!!!
Asa Ii place Domnului! Ne facem canonul dat de Duhovnic, dar adaugam si rugaciunea noastra simpla, in care „povestim” cu Dumnezeu ca si cu cel mai bun prieten!!! Asta si este Dumnezeu, cel mai bun prieten! De aceea nici nu intarzii sau ma lenevesc sa Ii spun ce simt asa cum simt! Si ca rezultat la astfel de „convorbire” cu Dumnezeu, am liniste si pace... si Il simt atat de prezent si cum ma ajuta si ma asculta... cum nu se poate grai in limbile omenesti!!!
Va doresc o prietenie sincera cu Dumnezeu si veti avea numai bucurii!!!