[Ioan_Cezar]

Sunt de acord cu ceea ce aţi scris acum. Mulţumesc pentru recomandarea cărţii...:) Am citit-o de mai multe ori, am şi făcut trimitere la ea pe alte topicuri, în trecut, precum am recomandat şi texte din materialele doctorului Avdeev; de asemenea am îndemnat spre două excepţionale lucrări ale lui Larchet - "Terapeutica bolilor spirituale" şi o altă lucrare, al cărei titlu exact îmi scapă acum dar în care sunt evidenţiate şi comentate critic, cu mare fineţe, erorile lui Freud şi mai ales ale lui Jung în ce priveşte unele aspecte ale credinţei şi în alte chestiuni cu relevanţă teologică (e vorba mai exact despre "inconştientul spiritual" şi teoriile abisale). În fine, am amintit şi o lucrare remarcabilă scrisă de un preot ortodox american despre terapia de cuplu, aşa cum e văzută prin erminia Bisericii - excelent îndrumar de consiliere pastorală a familiei.
Sunt aşadar în asentimentul dvs. privind limitele psihologiei şi diferenţa specifică pe care o aduce, inegalabil, terapia duhovnicească. Supărarea mea e doar atunci când psihologia e dispreţuită total şi chiar demonizată - dacă vreţi să remarcaţi aceasta. Sunt în lume şi chiar la noi în ţară preoţi sau teologi care au şi pregătire de psihologi şi de psihiatri, oameni care încearcă să folosească şi instrumentarul psihologiei/psihoterapiei în sprijinul semenilor care solicită ajutor, în educaţie etc.
Acum sper că ne-am limpezit reciproc poziţiile, spre folosul fiecăruia şi al tuturor celor care ne citesc opiniile. Îmi cer iertare pentru afirmaţiile care vi s-au părut nepotrivite şi care vă vor fi supărat.
Toate cele bune,
Doamne ajută!