[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de antoniap

De ce ara iubit domnu Trandafir? Pentru invatatura ,,cealalta, sufleteasca" pe care le-o daruia din inimă elevilor sai, adică aceea pentru care nu era remunerat in vreun fel. Pentru predarea gramaticii si a aritmeticii era platit.

Să înţeleg de aici că dacă plătim un om pentru serviciile sale atunci nu îl mai putem iubi? Sau, o altă posibilitate: când un om face din tot sufletul munca sa şi dăruieşte din inimă, el nu trebuie plătit? Sau, dacă munca lui are un conţinut specific (gramatică, aritmetică, medicină, şoferit, minerit etc.) atunci el merită doar bani şi atât?
De unde aşa delimitări, separări drastice? Un om care desfăşoară o activitate nu poate fi şi remunerat şi iubit? Ar fi prea mult, ar fi răsplătit de două ori?
Sau pur şi simplu şi remunerat şi totodată şi răsplătit cu dragoste? Adică remunerat cu iubire? Oamenii trebuie aşadar plătiţi rece, indiferent, sec... Hîm...
Antonia, iubirea o acorzi sau nu în funcţie de izvorârea ei din tine. Dacă izvorul e secat, nu ai cum iubi, indiferent ce face semenul. Iar dacă izvorul lucrează în tine iubeşti şi pe cel care îţi împlineşte nevoile şi pe duşman.
Iubirea se revarsă, iubirea nu e marfă de schimb măsurabilă contabil pentru nu ştiu ce însuşire a celuilalt care îţi umple găurile sufleteşti. Iubirea nu se pune în balanţe contabile ci se oferă singură, se dăruieşte oricărui semen, oricărei fiinţe. Dacă şipoteşte în om.