[costel]

Dumnezeu-Omul, pelerin pentru oameni

Mi-au placut mult aceste cuvinte. M-au facut sa inteleg mai bine intalnirea mea cu sfintii in pelerinaj. Le postez cu bucurie si pentru voi:

"Dumnezeu-Omul este pelerin catre oameni, pentru a-i face pe oameni pelerini spre Dumnezeu. Iar pelerinajul acesta in viata Mantuitorului incepe de cand Se naste, pentru ca El nu S-a nascut in casa parintilor, ci printre straini, si n-a gasit loc nici in casa de oaspeti. Taina Craciunului este deja taina pelerinajului. Iar cand a gasit un loc, cat de mare era locul unde S-a nascut El? Cat era ieslea de mare? Cat un sicriu! De aceea, in iconografia ortodoxa, scutecele Pruncului Iisus de la Betleem seamana cu giulgiurile Lui de la mormant, pentru ca Pelerinul ceresc vine in lumea aceasta robita de pacat si de moarte, ca sa ne elibereze de pacat si de moarte, daruindu-ne, prin Inviere, viata vesnica...

De ce Dumnezeu foloseste pelerinajul in lumea aceasta, ca scoala a credintei? Pentru a combate idolatria. Ce este idolul? Orice realitate finita, marginita, de care ne legam, in mod definitiv si patimas, ca de ultima realitate. Un invatat crestin spunea ca „patimile egoiste sunt o cautare a infinitului in lucruri finite“. Cautarea este legitima, dar calea e gresita. Cand ne legam de locuri, lucruri sau persoane din lumea aceasta, ca si cand ele ar fi ultima realitate sau destinatie a vietii noastre, ele devin un zid intre noi si Dumnezeu. Dar cand le vedem pe toate in Dumnezeu, ca daruri ale Lui, ele devin ferestre sau cai catre Dumnezeu.

Daca traim ca pelerini, nu mai contam in primul rand pe noi insine, pe avere sau putere, ci traim din iubirea lui Dumnezeu. Cu cat intelegem mai mult ca suntem trecatori, cu atat cautam si iubim mai mult pe Cel netrecator, pe Dumnezeu Cel vesnic si nemarginit." PF Daniel