Episcopul Teofan ne învață să înfăptuim orice lucru cu gândul la Dumnezeu, cu sentimentul adânc că depindem de El. Cu acest obicei, al convorbirii permanente cu Dumnezeu, trebuie obișnuiți copiii. Chiar din pruncie, în obișnuința copiilor vor intra rugăciunile înainte și după masă, înaintea începerii oricărui lucru. De asemenea, ei vor fi învățați ca înainte de a pleca la școală sau, în genere, înainte de a ieși din casă, să se apropie de părinți pentru a le primi binecuvântarea. Binecuvântarea părintească, făcută cu credință și evlavie, are o putere protectoare.
Cine știe ce drum a pregătit Dumnezeu copilului nostru? Să nu-l împiedicăm să ajungă la Dumnezeu cât mai devreme: în aceasta constă zălogul creșterii lui duhovnicești. Să-i creăm astfel de condiții, încât inima lui să fie desăvârșită pentru Dumnezeu, Care spune: „Iată stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
Nikolaj Evgrafovich Pestov
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|