[Igor_Paslusnik]

Doamne ajută.
Întâi îmi cer iertare pentru orice sminteală ce vi-am adus în neputințele mele sau ale voastre.
Am fost chemat să dau un răspuns și pentru liniștea care o doresc tuturor, vreau să-l dau. Nu să mă apăr, că nu mă simt atacat, că vă iubesc, ci să scriu un pic, pentru liniștea tuturor.
Pe forum nu mai activez, din ascultare față de duhovnic, că i-am cerut dezlegarea de forum și din multe motive, nădăjduiesc, duhovnicești, în măsura duhovniciei mele mici, care o am.

Am fost plecat în Sfântul Munte Athos unde am stat o perioadă ca pelerin, vizitând locurile sfinte și viața duhovnicească a acelor sfinți, cu dorința vie de-a rămâne acolo, iar asta din ascultare și dezlegare de la duhovnic, că până la urmă duhovnicul nu poate să împiedice un om de pe cărările mântuitoare, nu? Căsătoria și călugăria. Mi-a spus: dute și dacă simți că asta vrei cu adevărat, rămâi, ai dezlegare și binecuvântare, cel puțin poți încerca o perioadă și apoi ai timp să te hotărăști.

Deci acolo am fost binecuvântat, să îmi împlinească Domnul dorința să ajung să văd și să vorbesc cu pustnici, în zonele Karulia, Katunakia, Kavsokalivia și să găsesc oameni cu viață mult îmbunătățită și chiar desăvârșită, de la Marea Lavră, schitul Prodromul, Lacu, Sfânta Ana, Pantelimon, Sfintele Mănăstiri Pavel, Grigoriu și altele, oameni plini de Duhul Sfânt, unde am rămas cam câte o noapte sau două la fiecare, căutând cuvânt pentru mântuirea mea. Am primit binecuvântare să rămân în unele locuri, dar atenționarea principală a fost de la pustnici, ca să nu mă joc cu călugăria, oameni a căror viață am găsito peste orice cuvânt și simțirile avute când am vorbind cu ei, a păcii și bucurie, înțelepciunii, discernământului, siguranței, credinței și dragostei, nădejdii, oamenii Duhului Sfânt, mi-au spus că ei pentru mine simt să merg în lume, să fiu preot cât mai bun acolo, că e mare nevoie de misiune printre oameni. Și pentru rugăciunile lor, pentru că nu am simțit nici eu că sunt pregătit să rămân toată viața în Athos, având credință mult mai slabă ca a puternicilor mucenici athoniți, am decis să fac ascultare, să mă întorc în lume și să nădăjduiesc la mântuirea mea aici, iar dacă e din mila Domnului, nădăjduind să-mi dau cea mai bună măsură a mea în Sfânta Preoție, de care pururea nevrednic voi fi și voi rămâne.

Iar motivele pentru călugărie, de la început, da, sunt întro măsură copilărești, dar nu ne spune Domnul? „până nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor”, iar comentariul patristic de la acel verset, îl iubesc la fel de mult ca versetul, anume se vorbește despre măsura bărbatului-copil în Hristos, minte de bărbat coborâtă în inima de copil, azi un paradox în lumea tot mai lipsită de Hristos.
Deci nădăjduiesc că nu vă smintiți, sau nădăjduiesc că măcar nu prea mult și mă îngăduiți și-mi purtați din neputințe, să nu vă smintiți de măsura care am avuto atunci și modul cum am înțeles să vorbesc despre problemele lumii în care trăim. Iertați-mă. Firesc, călugăria e mult mai mult decât o sumă de motive, oricât de teologic de bine explicate, sau mai copilăresc explicate. Căsătoria tot așa, e mult mai mult.

Nădăjduiesc să mai vizitez Sfântul Munte Athos, unde am fost atunci prima dată, dar care am ajuns să-l iubesc nespus, ca un izvor de Har, de Duhovnicie, de Sfințenie și de Duhul Sfânt Dumnezeu, cu adevărat ocrotire a Maicii Domnului, care se luptă mult să-și păstreze în sfințenie grădina, care e cerută mereu de demoni, tot mai furibund, cum spunea un Părinte acolo...

Și da, iertați-mă, sunt retras de pe forum, nu știu pentru cât timp, poate pentru totdeauna, fiindcă duhovnicia nu se face și se trăiește în spațiile virtuale, care devin atât de ușor, atât de toxice, că pot ucide, fiindcă au ucis și vor mai ucide, suflete și trupuri, deci aici doar ne informăm de unele aspecte, de care ne putem lipsi cu bucurie, în favoarea Sfintelor Cărți Duhovnicești, în special scrise de Sfinți canonizați și mai ales în favoarea Sfintelor Slujbe, de la care bine este să fim nelipsiți, participând mai ales la cântare, la citit, la rugăciune fierbinte și cu lacrimi de pocăință, cine poate.

Îmi cer iertare pentru postările unde nu m-am ridicat la așteptările voastre, ale majorității, am încercat să fiu cât de bine am putut, de ajutor, oricum niciodată nu poți mulțumi pe toți, nici Hristos nu a vrut asta, respectând libertatea, nici Apostolii, Sfinții Părinți, Sfinții Mucenici, iar pentru că ei sunt exemplele care trebuie să le înțelegem, să le urmăm, de ei să ascultăm și la ei să ajungem, bine este „să fim sfinți, precum Tatăl nostru sfânt este”, să ajungem fiecare la măsura lui, cât de bine poate „să fim lumina lumii”, fie ele luminiță de candelă, sau lumină de lumânare, de sfeșnic, de felinar, de sobă, de cuptor, sau stâlp de foc, dar să fim lumina lumii. Și sigur, nu cerem să facem fapte mai mari decât cele ce le-a săvârșit El, Hristos Domnul, cum El Însuși spune că vom face și Apostolii și Sfinții Părinți cu adevărat au făcut, dar mai bine zis Domnul prin ei, ci cerem să ne dăm măsura noastră cât mai bună, să urcăm din „slavă-n slavă”, cum spune Sfântul Vasile cel Mare, adică mereu să ne îmbunătățim.

Vă mulțumesc tuturor care ați spus o rugăciune pentru mine, Dumnezeu să vă răsplătească înmiit dragostea jertfelnică și să vi-o înmulțească. Să-mi dați un mesaj privat să vă pomenesc și eu și să nu încetăm rugăciunea unii pentru alții, că e cea mai dulce simțire care o poate avea vreodată un om, să se roage în Biserică, cu Sfintele Icoane vii, purtătoare de Duh Sfânt, ale persoanelor vii, care nu mai au spațiu și timp, ci pot să ajungă peste tot, care e Domnul și Sfinții.
Deci vă rog să mă iertați și să mă pomeniți, Remus-Emilian păcătosul.