O sa scriu ceva despre Slava desarta...spicuiri dintr-o carticica a Pr. Savatie Bastovoi - "Slava Desarta"
" Multi crestini, nestiind ce-i smerenia, se ocarasc pe ei insisi in fata oamenilor, numindu-se pacatosi si mai prejos decat animalele, in fapta insa asteptand ca oamenii sa se minuneze de smerenia lor si sa le spuna: " nu este asa". Acestea sunt numite de Parinti cuvinte desarte, pentru ca nu au acoperirea faptei, de vreme ce atunci cand altcineva, dintr-o parte il numeste pe unul ca acesta pacatos si dobitoc, se tulbura si raspunde inapoi. Nu este smerit acela care se ocaraste singur pe sine - spune Sf. Ioan Scararul - , ci acela care rabda ocarile de la altii. Nu este nevoie sa ne prihanim de fata cu oamenii, spune aici avva Serapion, ci sa primim toate cate ne vin de la altii (comentariu la un text), adica, de ne vor spune sa ne asezam in capul mesei, sa ne asezam, iar de ne vor spune sa ne ridicam, sa ne ridicam, fara sa aratam pe fata noastra ca ne bucuram sau ne amaram de un lucru sau altul. Pentru ca si Petru, crezand ca se smereste, a oprit pe Hristos ca sa nu-i spele picioarele, dar nu a fost laudat pt. asta, ci mustrat."
(va urma)
PS: putem si comenta binenteles
|