O carte pe care am citit-o recent,intitulata ,,Conversations with Jesus of Nazareth", scrisa de Simon Parke,mi s-a parut interesanta dintr-o anumita perspectiva.Cartea este o fictiune,in care omul modern,intruchipat de autor,se intoarce in timp,in Ierusalimul din timpurile Noului Testament,pentru a avea o discutie directa cu Iisus.

Abordarea autorului se structureaza pe doua paliere: pe de o parte omul modern,cu intrebarile,nelinistile,sincretismul si angoasele lui si pe de alta parte Iisus cu raspunsurile sale directe,radical dure cateodata,simple si totusi complexe prin profunzimea perspectivelor pe care cateodata le descopera direct sau pe care doar le sugereaza,lasand cititorul in situatia de a-si pune intrebari si a cauta raspunsul.Raspunsurile Mantuitorului sunt, in majoritatea cazurilor,cele cuprinse in Noul Testament dar ele pun pe ganduri in raport de natura intrebarii.Omul modern il admira,iubeste,ironizeaza,se revolta sau accepta dar nu poate ramane indiferent.Iisus ramane acelasi precum in paginile Evangheliilor,calm si totusi arzand,direct si totusi cateodata criptic,dand raspunsuri ce par simple dar care,din perspectiva omului modern,nu par deloc simple.

Pe parcursul dialogului figura,fie si istorica,a Mantuitorului nu se schimba,ramane acelasi,transformare avand insa loc in omul modern care trece printr-o multitudine de stari,finalul cartii putand fi inteles in mai multe moduri dar,ca si intreg dialogul,lasand fiecaruia posibilitatea sa-si traga propriile concluzii.Este o carte interesanta din perspectiva problemelor omului modern,in raport de EL,de istorie,sau in raport de fiecare nelinistile fiecaruia.