Citat:
|
În prealabil postat de georgeval
Poate ca sunt multe sfaturi. Eu personal ti-as recomanda sa stai de vorba cu om duhovnicesc sau chiar sa stai in preajma lui o perioada. Acesti oameni duhovniscesti nu doar iti vorbesc prin cuvinte despre credinta in Dumnezeu, ci si prin faptele lor. Sunt o teologie vie. Pe de alta parte ai nevoie de mai multa rugaciune ptr ca trebuie sa-ti eliberezi mintea de idei preconcepute. Rationalismul autonom este o capcana a diavolului. Ratiunea noastra luminata de har poate sa ajunga la Ratiunea suprema. Credinta trebuie sa treaca dincolo de ratiune ptr ca este un act suprarational.
|
Da, sa treaca dincolo de ratiune si de intelegerea celor fara de-nteles , porinite toate dintr o intelegere pur materiala si pur lumeasca a celor de aici. Apoi Paule draga , un singur exemplu ti-as da. Ce ar fi fost mucenicii, daca in torturile si muncile la care au fost supusi, pentru crediinta lor, de ar fi pus ei insisi la indoiala existenta Lui Dumnezeu ! "In lume necazuri veti avea", a zis Mantuitorul. Unde vom afla alinare si cine ne va mangaia ? Tu ,Duhule Mangaietor, Insuti dezleaga intristarea noastra! . Se zugraveste atata de frumos in Acatistul Catre Prea SFANTUL si de Viata FACATORUL DUH, DUMNEZEUL NOSTRU. Tot in acest Acatist se arata : Cine ne va desparti de dragostea lui DUMNEZEU ? Scarba, sau stramtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau golatatea, sau nevoia, sau sabia ? daca ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pamant, avem mostenire nepieritoare in ceruri; ci da-ne Doamne, sa Te iubim nu cu cuvantul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasa si cu nevointa intregii vieti (din Icos10). Dragul meu Paul iti recomand sa citesti de cateva ori la rand Psaltira Proorocului si Imparatului DAVID, unde multe din cele ale tale indoieli si framantari au fost puse mai bine cu doua mii de ani si vei avea tot atatea raspunsuri ce-ti vor fi calauza in crediinta ta.