Subiect: Apostolul Pavel
View Single Post
  #8  
Vechi 14.07.2012, 08:04:04
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Puteti gasi lucrarea mentionata atat la editura Deisis cat si la libraria Sophia

Revenind la topic banuiesc ca ne putem trezi putin mai devreme,renuntand la cateva clipe de somn dulce, cand este vorba de Apostolul Pavel :) Unul dintre cele mai discutate versetele din epistolele Apostolului Pavel este cel din II Corinteni 12,2. Cu privire la acest aspect Mitropolitul Hieroteos Vlachos sublinia faptul ca: ,,Teologie inseamna "cuvantare despre Dumnezeu". Dar ca sa vorbesti despre Dumnezeu, se presupune ca il cunosti pe Dumnezeu. In Biserica Ortodoxa spunem ca cunoasterea lui Dumnezeu nu este intelectuala, ci duhovniceasca, adica tine de partasia omului cu Dumnezeu. In invatatura Sfantului Grigorie Palama, vederea Luminii celei necreate e strans legata de indumnezeirea omului, de partasia omului cu Dumnezeu si de cunoasterea lui Dumnezeu. Asadar, teologia e totuna cu vederea lui Dumnezeu, iar teologul, totuna cu cel ce il vede pe Dumnezeu. Cel care vorbeste despre Dumnezeu, chiar prin presupuneri, poate fi de asemenea numit teolog si astfel Parintii dau numele de teolog chiar si filozofilor, dar pana la urma, din punct de vedere ortodox, teolog este cel ce a vazut slava lui Dumnezeu, sau cel putin primeste ca adevarata trairea celor ce au ajuns la indumnezeire.

In acest inteles, teologi sunt cei ce vad pe Dumnezeu, cei ce au ajuns la indumnezeire si au primit descoperirea lui Dumnezeu. Un astfel de teolog este Apostolul Pavel, care a ajuns pana la al treilea cer si care de mai multe ori isi descrie si infatiseaza trairile apocaliptice. Si aceasta se intampla in asa masura, incat Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre Apostolul Pavel si despre faptul ca in Epistolele sale se afla taine mai mari decat cele din Evanghelie, spune ca prin Apostolul Pavel "Hristos a spus mari si negraite lucruri, mai mari chiar decat prin Sine insusi". Apostolul Pavel, cum insusi spune vorbind la persoana a treia, a fost dus pana "la al treilea cer" (II Cor. 12, 2).

As vrea aici sa reamintesc talcuirea facuta de Sfantul Maxim Marturisitorul, dupa care cele trei ceruri sunt de fapt cele trei trepte ale vietii duhovnicesti. Intaiul cer este capatul filozofiei practice, care este curatirea inimii, scoaterea tuturor gandurilor din inima. Al doilea cer este vederea fireasca a lui Dumnezeu, adica cunoasterea ratiunilor celor existente, cand omului i se da, prin harul lui Dumnezeu, sa cunoasca ratiunile celor existente, sa aiba rugaciune launtrica neincetata. Iar al treilea cer este vederea lui Dumnezeu, teologia, in care omul ajunge, prin harul lui Dumnezeu si prin rapirea mintii, la cunoasterea tainelor dumnezeiesti pe cat e cu putinta, ajungand sa cunoasca toate tainele imparatiei Cerurilor. Aceasta este "nestiinta cea mai presus de stiinta", dupa spusa deosebit de graitoare a Sfantului Isaac Sirul, nestiinta care, in comparatie cu cunoasterea omeneasca, este adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Astfel este teologia celui de-al treilea cer, care e roada si urmarea curatirii inimii si luminarii mintii."

Dupa cum am mai afirmat in postarile precedente adancimea duhovniceasca a invataturii apostolului este una impresionanta,o subliniere a capacitatii as inclina sa spun unica intr-un anumit fel a acestui om al lui Dumnezeu.In acest sens,de subliniere a complexitatii apostolului,am citit un articol interesant publicat in revista Mitropoliei Olteniei,sub semnatura preotului Radu Marius Barladeanu,in care se spunea faptul ca:

,, Sfântul Pavel înmagazinează în sine toate contrastele: va suferi toată viața pentru acuza de apostazie față de poporul evreu pe care il dorește cu toată ființa sa deschis lucrării lui Hristos pentru a-și împlini vocația sa mesianică și vrea în același timp să fie fidel noii credințe care i-a fost impusă de Acela care a devenit totul pentru el. Pavel este mândru de strămoșii săi și credința lor, cei de un neam cu mine după trup, ei, care sunt israeliți, cărora le aparține înfierea și mărirea și legămintele și Legea și cultul și promisiunile, cărora le aparțin patriarhii, din care se trage și Hristos după trup, dar se bucură și se folosește de titlul de cetățean roman pe care îl avea din naștere, și este deschis în aceiași măsură la tot ceea ce este bun în curentele de gândire ale lumii greco-romane.Este evreu cu cei care sunt evrei, grec cu cei care sunt greci, tandru, pasional si timid, nerabdător de o rabdare fără margini, misionar neobosit și teolog limpede, profet neînfricat al Duhului Sfânt bulversând și demolând orice prejudecată. Faptele sale îl recomandă ca un organizator exigent și meticulos al comunităților pe care le înființează și pe care le asistă cu gelozie și cu grijă celui care le-a născut pentru Hristos.

Personalitatea complexă și fascinantă a Sfântului Pavel este ca un miraj pentru cititorul Sfintei Scripturi. Dintre Apostolii lui Hristos, despre el avem cele mai multe informații datorită relatărilor din Faptele Apostolilor, datorită epistolelor pe care el le-a scris și datorită pașilor înainte pe care i-a facut știința în ultima vreme. Este tentant să pui cap la cap informațiile avute despre Apostolul Neamurilor și să recompui imaginea cea mai plauzibilă a acestui vas ales, evreu convertit la credintă pe care o persecutase mai înainte cu fanatism. Acest lucrător de cea mai mare insemnatate și plin de abnegație ar fi putut cu tot dreptul să spună că s-a ostenit mai mult ca oricare dintre astfel de ostenitori cum au fost Apostolii. El, Pavel, a fost unealta aleasa a lui Dumnezeu, care a dat putință răspândirii generale a creștinismului. Ca Apostol al Neamurilor, el a fost cu preferință Apostolul libertății, al culturii și al rațiunii."

Acesta deschidere culturala a lui Pavel a dat nastere multor opinii critice,ca tot am atins si acest punct in postarile precedente,care au cautat explicatia gandirii pauline doar intr-o interesectare a diferitelor culturi.Este o afirmatie corecta doar pana la un punct.Intr-o lucrare de doctorat din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Babes-Bolyai,coordonata de catre Pr.Prof.Univ.Dr. Stelian Tofană se sublina faptul ca:

,,Sfântul Apostol Pavel a realizat și accentuat ideea unei dualități antropologice ca răspuns la o tensiune ce putea fi experimentată zilnic între realitatea morții și suferinței fizice pe de o parte, și credința într-o prezență interioară vie și lucrătoare a lui Dumnezeu. În acest sens moartea este percepută de apostol ca fiind începutul vieții, și, în același timp, rezolvare a tensiunii dintre experiență și credință. Această concepție paulină are componente atât elenistice cât și iudaice neregăsindu-se total în nici una dintre ele. Ea este comună culturilor iudaică și elenistică, care au considerat, încă din antichitate, că dimensiunea fizică a ființei umane (omul dinafară) este coruptibilă și trecătoare pe când cea interioară (omul dinăuntru) este veșnică.

Opera Sfântului Apostol Pavel a fost, cel mai adesea, apreciată în lumina dihotomismului iudaism-elenism, utilizarea acestor termeni fiind o prezență obișnuită în cadrul aprecierilor cercetătorilor de specialitate privind teologia paulină, fie că este vorba de cercetători români,fie că este vorba de unii străini. Cei mai mulți dintre aceștia au încercat să sublinieze caracterul special și nou al creștinismului primar și al operei pauline printr-o punere în opoziție a acestora cu cele două mari culturi ce au amprentat opera și personalitatea paulină, iudaismul și elenismul. În cadrul acestui demers cele două culturi, iudaică și elenistică, au fost appreciate adesea ca fiind în opoziție. Cercetarea biblică modernă a renunțat la o astfel de abordare a contextului paulin, considerând o asfel de opoziție ca fiind nerealistă atunci când ne referim la modul în care raportul dintre cele două culturi se făcea resimțit la nivelul relațiilor sociale și religioase dintre membrii comunităților creștine primare, sau când ne referim la modul în care acest raport s-a resimțit în opera și personalitatea Sfântului Apostol Pavel.

O astfel de perspectivă a fost subliniată în cercetarea românească încă din anul 1973 când părintele Constantin Gheorghe, în articolul ,,Iudaism și elenism în epistolele Sfântului Pavel", amintește de chiar cuvintele Sfântului Apostol Pavel din prima sa epistolă către Corinteni: Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deși eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;/ Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deși nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;/Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii./ Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaș la ea.(I Cor. 9, 20-23), concluzionând că nici iudaismul și nici elenismul nu au fost deci hotărâtoare, ci totul în el a fost Hristos."(ca de obicei inchei cu ,,va urma":)

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 14.07.2012 at 08:35:28.
Reply With Quote