Citat:
În prealabil postat de laurschepsis
Hristos s-a Inaltat!
Ora de religie din liceu, depozitara unui tezaur fabulos si fascinant, ar trebui sa ramana obligatorie si statul roman,
Doamne-ajuta!
|
O fi. Dar hai sa luam la rand anii de religie in liceu ai mei, la unul din liceele de elita ale tarii, ca sa spun asa, pe vremea cand la liceu nu se intra pe baza de note in gimnaziu si teze unice copiate.
Clasa a 9-a.
Am avut ca prof de religie un preot mai de la tara care ne dicta intr-o "fericire" si la foc continuu tot felul de chestii care mai de care despre cat de eretici si "spurcati" (vorba lui chiar) sunt catolicii, si alde astea. Cele sapte sf taine dictate intr-in limbaj cel putin hilar. Nu zic sa folosesti numai neologisme, dar macar limba romana actuala. Nu am citit nici macar o pagina din Sf Scriptura la/pentru ora de religie. Eu am citit ca asa am vrut eu, dar nu ni se cerea. Nu am fost niciodata testati din chestiile pe care ni le dicta parintele. Toti aveam 10 de la un cap la altul, dar nici cel mai mic efort.
Clasa a 10-a
Proful, mai tanar si mai educat decat cel de dinainte, a devenit preot prin semestrul doi. Ne preda istoria bisericii -- umplea table si table si table scrise marunt cu tot felul de ani, date, amanunte peste amanunte. Cand ne-am dat seama ca nu o sa ne asculte din ce scria pe tabla, nici ca a mai scris cineva ceva, ne uitam la el cum scrie pe tabla. Cat incercam sa il abatem de la subiectul autocefalie si Mitropolia Ungro-Vlahiei prin tot felul de intrebari, NU REUSEAM. :D O singura data, era sarbatoare, daca nu chiar Inaltarea ca astazi, si a venit cu ideea sa ne luam toti hainele si sa mergem o ora la biserica. Ceea ce am si facut si a fost cu mult mai interesant. Din nou, nu am citit macar o pagina din Sf. Scriptura. Toata lumea 10 cu felicitari.
Clasa a 11-a
Ca profesor am avut un preot, cu mult lipici la noi. Nu ne mai preda mai nimic ce era in programa (care BTW, erau chiar niste teme tampite), dar era macar deschis la tot felul de discutii din care chiar m-am ales cu destul de mult. Cu ajutorul lui am facut si un grup vocal cu care am participat pe la concerte, chiar am inregistrat colinde de Craciun care au fost difuzate la radio local toata perioada sarbatorilor. A fost frumos. Dar din nou, vechea problema, nu ni s-a cerut, nici macar sugerat ca ar fi bine sa mai deschidem Biblia, sau alte lucruri din astea. 10 la toata lumea din nou, fara nici un fel de testare.
Clasa a 12-a
Proful, un absolvent de teologie cu cativa ani mai mare decat noi -- dragut si cool, fetele chair stateau in limba dupa el.
Incerca sa ne spuna lucruri interesante, incerca sa se tina de programa cat de cat, dar experienta de predare 0. Din nou, nu imi aduc aminte multe din ce a predat, temele erau ceva gen "Biserica si tinerii" si alte chestii din astea generale. Tot nu am citit la scoala macar o pagina din Biblie. Rar se ajungea la discutii mai teologice, sa spun asa, decat lucruri absolut banale.
10 toata lumea.
Eu nu spun ca ora de religie a fost inutila. Nu a fost. Dar se putea face mult mai mult. Sunt sigura ca tinerii si-ar da mai mult interes daca ar fi interes si din partea profesorului, daca orele s-ar axa pe lucruri cu adevarat importante, daca elevii ar capata macar impresia ca citirea Sf Scripturi este importanta, ca viata sacramentala este importanta, ca nu e totul doar asa, ce vrem noi sa fie, azi vorbim de vraji, maine de sex, poimaine de mai stiu eu ce alt topic care ne vine in minte.
Se plange lumea ca religia e cenusareasa curriculum-ului. Pai da, daca ea este facuta cenusareasa chiar de cei care o predau. In general, daca vrei sa fii luat in serios de elevi, trebuie sa te iei si tu pe tine in serios. Nu spun ca la ora de religie trebuie sa se predea eu stiu ce filosofii. Dar macar sa se invete lucruri elementare, gen cele 10 porunci si ce inseamna. Sunt muuuulti absolventi de liceu care au facut religie si nu sunt in stare sa enumere cele 10 porunci. Sau sa spuna Crezul. Sau la ce e buna Sf Impartasanie. Sau ce inseamna viata de familie. Din pacate lucrurile astea, care mie mi se par importante, sunt lasate la voia intamplarii sau la latitudinea familiei de a-i invata pe tineri si copii. Si asa se ajunge la o credinta superficiala bazata pe tot felul de superstitii.