[geo.nektarios]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Templul avea trei părţi: era curtea Templului, în care era Templul propriuzis numit "Sfânta", care era despărţit de un spaţiu mai mic numit "Sfânta Sfintelor", unde se afla Chivotul Legii. În "Sfânta Sfintelor" nu avea acces decât Marele Preot, şi acela nu oricând vroia el, ci, în mod obişnuit, o dată pe an.

Altarul este locul unde se săvârşeşte jertfa. La evrei, jertfa era sângeroasă. Numai Templul avea altar, sinagogile nu aveau.

La început, creştinii făceau Sf Liturghie în case particulare, aşa cum a fost şi prima Liturghie săvârşită de Domnul nostru. O vreme, mai mergeau şi la templu şi la sinagogi, dar persecuţia evreilor a început devreme (înainte de persecuţia romană) şi nu mai puteau merge la sinagogi. În Roma şi alte oraşe şi-au făcut lăcaşuri în catacombe, dintre care unele se pot vizita (catacombele San Sebastiano, de ex). După încetarea persecuţiilor, sub Constantin, au început să-şi facă biserici.
La început, nu exista catapeteasmă (aşa cum nu există nici acum în bisericile apusene). Apoi, în Răsărit, din cauză că iconodulii au câştigat lupta cu iconoclaştii, cultul icoanelor a luat un mare avânt, încât catapeteasma s-a dezvoltat organic, servind ca iconostas la început. O vreme, deşi bisericile aveau catapeteasmă, liturghia se făcea în naos, "pe vimă", după cum demonstrează remarcabilul liturgist ortodox rus Iurii Afanasiev.

Prin "Sfânta Sfintelor", azi, se înţelege, mai des, locul unde se aşează Trupul şi Sângele Domnului, numit încă şi Tabernacol. Mai rar, se înţelege spaţiul altarului. Prin "altar" se înţelege spaţiul delimitat de catapeteasmă şi dveră. Asta la bisericile răsăritene. La cele apusene, prin "Sfânta Sfintelor" se înţelege Tabernacolul (ultima denumire fiind uzuală), iar prin "altar" se înţelege masa pe care se face jertfa cea nesângeroasă. Spaţiul respectiv, despărţit de o balustradă la construcţiile anterioare Conciliului Vatican 2, se numeşte "sanctuar" sau "presbiteriu".

Aşa ştiu eu, dar domeniul liturgic nu m-a preocupat decât tangenţial, de aceea luaţi cele ce spun sub titlu de inventar.

NU degeaba se numeste naosul Bisericii SFANTA, iar Sfantul Altar ca SFANTA SFINTELOR! Insasi denumirea arata IMPORTANTA sa.
E adevarat ca la Romano-Catolici denumirea de Altar este redusa doar pentru SF.MASA!
Insa Altarul este una, iar Sf.Masa alta, dar care face parte din Sf.Altar ca fiind cel mai Sfant loc din Biserica, loc pe care are loc Sfanta Jertfa!

Sfanta Sfintelor era despartita de Sfanta printr-o perdea de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit pe care au facut chipuri de heruvimi, cu iscusinta alese; iar intrarea in sfanta se inchidea tot cu o perdea de panza de in, insa aceasta nu avea alesaturile si chipurile heruvimilor pe ea.

Aceasta „perdea” astazi in Bisericile „Rasaritene” adica ORTODOXE, este sau o putem numi CATAPETEASMA, pe care sunt acum Icoanele Imparatesti - de-a dreapta si de-a stanga Usilor Imparatesti, Praznicele, Apostolii si Proorocii VT, si sus de tot Rastignirea Domnului!